Oamenii de ştiinţă din Suedia vor să afle dacă pisicile miaună sau nu cu accent. Susanne Schötz, o profesoară care studiază fonetica, va analiza mai multe pisici din regiuni diferite ale ţării, pentru a vedea ce diferenţe există între fiecare tip de mieunat. Cercetătoarea vrea să afle dacă e vreo diferenţă între mieunatul din regiunea Lund, aflată în sudul ţării şi Stockholm, la sute de kilometri mai la nord. Cercetarea se va realiza sub forma a două studii – primul va analiza “melodia” produsă de pisică, iar al doilea reacțiile pe care pisicile le au în funcție de tonul vocii celui care li se adresează. "Se pare că pisicile îşi pot varia intonaţia în mod conştient, poate pentru a transmite un anumit mesaj, poate pentru a creşte urgenţa unui mesaj. Am descoperit că pisicile mele au diferite "melodii" când miaună, depinde dacă sunt triste, fericite sau dacă le e foame. Se spune de exemplu că pisicile siameze vocalizează mult, că au un mieunat specific, pe care alte rase de pisici nu-l au. Pisicile birmaneze sunt de asemenea foarte "vorbăreţe". Deci există diferenţe de la o rasă la alta", spune cercetătoarea de la Universitatea Lund. Analiza face parte dintr-un studiu mai amplu prin care oamenii de ştiinţă încearcă să îmbunătăţească într-un final comunicarea dintre om şi pisică, în ideea în care primul va înţelege ce înseamnă fiecare mieunat. "Vom folosi şi înregistrări ale vocii umane, după care vom face un test, le vom da pisicilor să le asculte, ca să vedem cum răspund la diferitele stiluri de vorbire şi intonaţii ale discursului uman. Ce preferă ele, să le vorbeşti piţigăiat, ca unui copil mic sau pe un ton serios, ca unui om adult?", se întreabă pe un ton neobişnuit de serios cercetătoarea suedeză. Rămâne să vă comunicăm rezultatul studiului și, cine știe, poate ulterior să facem chiar noi unul, să vedem dacă pisicile de la Botoșani miaună diferit de cele din Alexandria. Sursa: The Independent