Animale care au zburat prima dată în spațiu / VIDEO

De zeci de ani, ideea existenței vieții dincolo de granițele Terrei ne stârnește curiozitatea, iar cele mai noi observații realizate de telescopul James Webb — semne de metan și dioxid de carbon detectate pe o planetă îndepărtată — au reaprins entuziasmul în jurul posibilității ca Universul să nu fie chiar atât de pustiu pe cât părea. Totuși, în timp ce ochii noștri sunt ațintiți spre stele, trecem cu vederea un detaliu important: viața terestră a reușit deja să părăsească Pământul.

Și nu e vorba doar de astronauți sau de celebrele animale trimise în misiuni spațiale, cum a fost cățelușa Laika, ci și de ființe mai puțin așteptate — de la musculițele de fructe până la organisme extrem de rezistente, aproape imposibil de distrus. De-a lungul anilor, nenumărate specii au fost trimise în spațiu în scopuri științifice.

Musculițele de fructe – primele care au zburat în spațiul cosmic

Deși mulți cred că Laika, cățelușa sovietică, a fost prima ființă vie care a ajuns în spațiu, realitatea e ceva mai surprinzătoare și mult mai discretă: musculițele de fructe (Drosophila melanogaster) au fost primele creaturi care au părăsit atmosfera Terrei. Pe 20 februarie 1947, Statele Unite au lansat un grup de musculițe la bordul unei rachete germane V-2 capturate, deschizând astfel un nou capitol — cel al zborurilor biologice în spațiu, notează rmg.co.uk. 

Musculițele au supraviețuit misiunii și au fost recuperate tefere după aterizarea controlată cu parașuta. Acest experiment le-a oferit cercetătorilor primele informații esențiale despre efectele radiațiilor cosmice asupra organismelor vii. Alegerea musculițelor nu a fost întâmplătoare: pe lângă faptul că sunt ușor de transportat și studiat, reacțiile lor la expunerea la radiații sunt comparabile cu cele observate la oameni. A fost un început modest, dar crucial, în aventura omenirii de a explora spațiul alături de viața de pe Pământ.

Dacă supraviețuirea ar fi o disciplină olimpică, tardigradele — sau „urșii de apă”, cum mai sunt numite aceste creaturi microscopice — ar fi fără îndoială campioni mondiali. Aceste ființe remarcabile au devenit faimoase în 2007, când au fost trimise în spațiu de Agenția Spațială Europeană. Expuse direct la vidul cosmic și la radiațiile ultraviolete letale, multe dintre ele au reușit să supraviețuiască. Și, poate și mai fascinant, odată întoarse pe Pământ și rehidratate, unele tardigrade și-au reluat viața de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, inclusiv procesul de reproducere.

Citește și: 50.000 de dolari pentru o a doua șansă cu animalul iubit: clonarea animalelor, o modă controversată care câștigă teren

Tardigradele au zburat pe Lună în 2019

Secretul acestei rezistențe extraordinare stă într-o stare biologică specială, numită criptobioză — un fel de „pauză a vieții” care le permite să înfrunte temperaturi extreme, radiații, lipsa apei și chiar absența totală a oxigenului. Practic, sunt aproape imposibil de distrus.

Citește și: Papa Francisc și iubirea lui pentru animale – ce a spus și ce a făcut pentru animale

Iar povestea lor nu se oprește aici. În 2019, mii de tardigrade au fost transportate pe Lună la bordul sondei israeliene Beresheet, care s-a prăbușit la aselenizare. Nimeni nu știe cu siguranță dacă vreuna a supraviețuit impactului, dar există o șansă ca unele să fie și acum acolo, într-o stare de hibernare profundă, așteptând doar o picătură de apă pentru a reveni la viață. Dacă asta nu pare începutul perfect pentru un roman science-fiction, atunci ce ar putea fi?

Félicette – prima pisică care a zburat în spațiul cosmic

Pe 18 octombrie 1963, Franța a trimis în spațiu o pisică alb-negru, fără stăpân, care avea să rămână în istorie sub numele de Félicette. Ea a fost parte dintr-un program științific dedicat studierii efectelor zborului spațial asupra organismelor vii, în cadrul căruia 14 pisici au fost antrenate pentru a face față unor condiții extreme, de la expunerea la forțe G ridicate până la simulări de microgravitație.

În timpul misiunii sale, Félicette a atins o altitudine de 157 de kilometri, iar electrozii implantați în craniul său au permis cercetătorilor să monitorizeze în timp real reacțiile creierului la zborul în spațiu. Pisica a supraviețuit călătoriei și a fost recuperată cu succes la revenirea pe Pământ. Din păcate, în numele cercetării, a fost eutanasiată ulterior pentru a permite analiza detaliată a efectelor neurologice. O soartă tristă, dar o contribuție importantă pentru știință. Timp de decenii, povestea ei a rămas în umbră, însă în 2019, Félicette a primit, în sfârșit, recunoașterea meritată: o statuie comemorativă!

Sursa Foto: Kickstarter