Când primul os de dinozaur au fost descoperit, în 1676, se credea că acesta provine de la un elefant sau de la un gigant. După un secol, însă, cercetătorii au realizat că fosila aparţinea unei creaturi, pe care au denumit-o atunci Megalosaur, portretizată sub forma unei șopârle crescute peste măsură. În 1842, anatomistul Richard Owen a admis faptul că Megalosaurul făcea parte dintr-un grup nou de animale, pe care l-a numit dinozauri sau ,,Şopărlele teribile”. De atunci, peste 700 de specii de dinozaur au fost descoperite; ba chiar mai mult, în fiecare lună se vorbește despre descoperirea uneia nouă, iar cunoștințele despre acestea se schimă permanent. Dinozaurii la care ne gândim astăzi sunt diferiți de dinozaurii copilăriei noastre. 1. Toţi dinozaurii sunt uriaşi Denumirea “dinosaur” îi duce pe oameni cu gândul la creaturi gigantic. Desigur, majoritatea dinozaurilor erau uriaşi. Tyrannosaurus Rex avea 12 metri lungime şi cântărea peste cinci tone. Era cam de mărimea uni elefant și sigur nu era cel mai mare din lume. Despre Argentinosaurus nu se cunosc foarte multe lucruri, însă cercetătorii au estimat că avea o lungime de 30 de metri şi cântărea peste 80 de tone. Nici un alt grup de mamifere de pe Terra nu a atins aceste proporţii. Însă nu toţi dinozauri erau gigantici. Proceratops, dinozaurul cu coarne, avea dimensiunile unei oi. Velociraptor avea, în realitate,mărimea unui golden retriever, deși în filmul Jurassic Park, scenariştii l-au supradimensionat pentru a fi mai înfricoşător. În ultimi ani o mulţime de specii de dinozauri cu dimensiuni reduse au fost descoperite. Tianyulong era o specie erbivoră de mărimea unui iepure, Parvicursor avea mărimea unei prepeliţe şi se hrănea cu insecte. Probabil speciile mici de dinozaur au fost mult mai comune în aceea perioadă decât cele gigantice. Însă oasele dinozaurilor gigant s-au conservat mult mai bine şi au fost mult mai uşor de găsit de către arheologi. 2.Toţi dinozaurii aveau solzi Fiind înrudiți cu șopârlele și cu crocodilii, părea evident faptul că toţi dinozaurii au avut solzi. În 1970, paleontologii au început să se întrebe dacă unii dinozauri aveau pene. La aceea vreme erau doar speculaţii, dar în 1997, în cazul unui dinozaur carnivor de mărimi reduse, numit Sinosauropteryx, s-a descoperit că era acoperit de pene. Din acel moment, s-a descoperit că penele erau foarte comune în rândul carnivorelor precum ornithopodele, heterodontaurii cu colţi şi multe alte specii carnivore de dinozauri inclusiv Tyrannosauridele, ceea ce înseamnă că T-Rex a fost, probabil, acoperit cu pene şi nu cu solzi. 3.Toţi dinozaurii erau verzi sau maro Primele ilustrări ale dinozaurilor îi prezentau în culori monotone de gri, verde şi maro. În realitate,însă, culorile au fost mult mai vibrante, aproape stridente. Studiul penelor şi al solzilor de dinozaur au dezvăluit urme de melanină, acelaşi pigment care produce culoarea solzilor de şopârlă, penelor de pasăre şi care se regăseşte în pigmentul părului uman. Analizele demonstrează că există o varietate de culori, inclusiv negru, alb şi portocaliu-roșcat, unele având chiar un luciu iridescent. Și nu doar atât: multe specii de dinozaur aveau pete sau dungi pe piele, unele aveau burta albă şi spatele negru. Unele modele serveau drept camuflaj, pentru a-i proteja de prădători. Culorile aprinse erau folosite pentru a atrage potenţialii parteneri. 4. Dinozaurii erau părinţii groaznici Majoritatea reptilelor îşi depun ouăle şi le abandonează, lăsând puii să se descurce singuri. Ţestoasele depun sute de ouă în timpul vieţii, însă doar câţiva pui reuşesc să ajungă la maturitate. Și despre dinozauri se credea că adoptă aceeași modalitate de “creștere” a puilor, însă și acest mit a fost spulberat. Rudele de astăzi ale dinozaurilor, păsările şi crocodilii, îşi păzesc ouăle şi puii, fapt ce îi îndeamnă pe cercetători să creadă că şi dinozaurii aveau acelaşi comportament. În timpul unei expediţii în deşertul Gobi (China), s-au descoperit rămăşitele unui dinozaur deasupra unui cuib cu ouă, cercetătorii presupunând că acesta a murit în timp ce încerca să jefuiască cuibul. A fost numit Oviraptor sau hoţul de ouă. Între timp, însă, au fost descoperite mai multe rămăşite ale dinozaurilor care stăteau deasupra unui cuib, fapt ce înseamnă că Oviraptor nu voia să mănânce ouăle, ci să le protejeze. 5.Extincţia dinozaurilor a fost inevitabilă Extincţia dinozaurilor a fost pusă pe seama neadaptării creaturilor la noile condiţii meteorologice. În realitate, fosilele dinozaurilor vechi de 100 de milioane au fost descoperite în sudul şi în nordul Statelor Unite ale Americii, Asia, Europa, Africa şi chiar Antarctica. Speciile fosilelor de dinozauri au fost răspândite până acum 66 de milioane de ani, când un asteroid a lovit Pământul în zona Mexicului de astăzi. Din cazul impactului, soarele a fost blocat, iar planeta a fost înghiţită de întuneric. Dispariţia dinozaurilor a fost provocată de un accident cosmic: dacă asteroidul ar fi fost deviat cu o fracţiune, dinozaurii ar fi trăit încă pe Terra. 6. Toţi dinozaurii au dispărut Asteroidul a distrus speciile mari, precum T-Reax, Triceratops, însă o parte din speciile de dimensiuni reduse au supravieţui. Păsările, Velaciraptor, cât şi descendenţii speciilor carnivore de dinozauri, nu numai că au supravieţui, dar au şi evoluat. Sursa: IFL Science Foto: IFL Science