O boală contagioasă și fatală care afectează cerbii, elanul și renii s-a răspândit în SUA și începe să ajungă și în alte țări. Deși nu a infectat încă oamenii, riscul este în creștere, potrivit theguardian.com. Într-un tipar imprevizibil, care acum se extinde de la un capăt la altul al SUA, tot mai multe state americane anunță noi focare de boală degenerativă cronică debilitantă (CWD). Această afecțiune neurodegenerativă contagioasă și întotdeauna fatală infectează familia cervidelor. Aceasta include cerbii, elanul, renii și caribou din regiunile nordice. În prezent, nu există niciun vaccin sau tratament eficient împotriva bolii. Oamenii de știință avertizează asupra unei „crize globale” Descrisă de oamenii de știință drept un „dezastru care se desfășoară cu încetinitorul”, infecția a fost observată pentru prima dată în sălbăticie în 1981, la câțiva cerbi liberi din Colorado și Wyoming. De atunci, însă, boala s-a extins rapid. A afectat turmele de animale sălbatice și domestice din 36 de state americane, precum și din Canada, Scandinavia—unde a fost depistată la reni sălbatici și domestici—și Coreea de Sud, unde a fost descoperită la cerbi și elani crescuți în ferme. În mass-media, CWD este adesea numită „boala cerbilor zombi” din cauza simptomelor sale alarmante. Acestea includ hipersalivarea, slăbirea extremă, dezorientarea, privirea fixă și lipsa de frică față de oameni. Totuși, pe măsură ce cresc temerile privind posibilitatea transmiterii la oameni sau alte specii, această etichetă a stârnit iritarea multor specialiști. „Această denumire trivializează gravitatea situației cu care ne confruntăm”, avertizează epidemiologul Michael Osterholm. „Le dă cititorilor impresia greșită că este doar o amenințare ciudată desprinsă dintr-un film SF. Animalele infectate cu CWD nu revin din morți. CWD este o problemă extrem de serioasă de sănătate publică și ecologică.” În urmă cu cinci ani, Osterholm, directorul Centrului pentru Cercetare și Politici privind Bolile Infecțioase din cadrul Universității din Minnesota, a lansat un avertisment în fața legislativului statului Minnesota. El a atras atenția asupra riscului de „spillover”. Adică transmiterea CWD de la cerbii infectați la oamenii care consumă carne de vânat. La acea vreme, unii l-au acuzat că răspândește panică nejustificată. Boala degenerativă cronică debilitantă (CWD) a fost detectată în 36 de state americane Pe măsură ce CWD se răspândește necontrolat la tot mai multe populații de cerbi și elani, tot mai multe persoane – probabil zeci de mii în fiecare an – consumă carne de vânat contaminată. În acest context, un număr tot mai mare de oameni de știință împărtășesc îngrijorările epidemiologului Michael Osterholm. În ianuarie 2025, cercetătorii au publicat un raport intitulat Chronic Wasting Disease Spillover Preparedness and Response: Charting an Uncertain Future. Infecțiile se răspândesc la cerbii din SUA O echipă de 67 de experți în boli zoonotice – afecțiuni care pot fi transmise între animale și oameni – a ajuns la concluzia că o posibilă transmitere a CWD la oameni „ar declanșa o criză națională și globală”, cu „efecte de amploare asupra aprovizionării cu alimente, economiei, comerțului global și agriculturii”, dar și cu potențiale consecințe devastatoare pentru sănătatea umană. Raportul subliniază că SUA nu este deloc pregătită să facă față unui astfel de scenariu . Nu există o strategie internațională coerentă pentru a preveni răspândirea CWD. „Wyoming a ales în mod deliberat să ignore conservatori, oameni de știință, experți în boli și administratori de faună sălbatică de renume, care spuneau cu toții același lucru: opriți hrănirea”, avertizează ecologistul Lloyd Dorsey. Până în prezent, nu a fost documentat niciun caz de transmitere a CWD la oameni. La fel ca în cazul encefalopatiei spongiforme bovine (BSE sau „boala vacii nebune”) și a variantei sale fatale pentru oameni, perioadele lungi de incubație pot masca existența bolii. CWD, care nu are leac, poate fi diagnosticată doar post-mortem. În aceste condiții, supravegherea îmbunătățită a bolii la oameni și la animalele sălbatice devine mai urgentă ca niciodată, avertizează experții. Osterholm subliniază că reducerile propuse de administrația Trump pentru finanțarea sănătății publice și cercetării, precum și retragerea SUA din instituții internaționale precum Organizația Mondială a Sănătății, vin într-un moment extrem de nepotrivit. Experții se tem de transmiterea alarmantă Riscul ca CWD să se transmită la oameni este în creștere, avertizează echipa de experți. Pericolul este mai mare în statele unde vânătoarea de animale mari este o tradiție. Potrivit unui sondaj realizat de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), 20% dintre americani au declarat că au vânat cerbi sau elani, iar peste 60% au consumat carne de vânat. Zeci de mii de oameni consumă probabil carne contaminată fie pentru că nu sunt conștienți de riscuri, fie pentru că le ignoră. „Este o practică răspândită ca vânătorii să împartă carnea de vânat cu alte familii”, explică Osterholm. CDC recomandă celor care suspectează că au vânat un animal infectat cu CWD să nu-l consume. Autoritățile din mai multe state le cer vânătorilor care preiau animale din regiunile afectate să le testeze. Mulți, însă, nu respectă aceste indicații. Transportul cărnii de vânat în întreaga țară ridică și probleme legate de contaminarea mediului. CWD nu este cauzată de bacterii sau virusuri, ci de „prioni”. Sunt agenți patogeni anormali și transmisibili, extrem de greu de distrus. Studiile au demonstrat că prionii pot rămâne activi în sol timp de mulți ani, infectând animalele care intră în contact cu zonele contaminate. Acestea pot fi poluate prin urină, fecale, salivă sau prin descompunerea unui animal mort din cauza bolii. O analiză realizată de US Geological Survey a arătat că numeroase carcase ale animalelor vânate – multe probabil infectate cu CWD – sunt transportate peste granițele statelor, accelerând astfel dispersia prionilor. În statele unde mii de carcase de cerbi și elani sunt aruncate, unele chiar în gropi de gunoi, epidemiologii și oficialii din domeniul sănătății publice sunt îngrijorați că aceste locuri ar putea deveni focare toxice de prioni. În fiecare toamnă, Lloyd Dorsey mergea la vânătoare de elani și cerbi pentru a-și asigura hrana, dar acum își pune întrebări despre siguranța cărnii de vânat. „De când CWD a fost detectată la elanii și cerbii din întregul ecosistem Yellowstone, boala este în mintea tuturor”, spune el. Dorsey, un ecologist cu decenii de experiență în cadrul Sierra Club, din Jackson Hole, Wyoming, a făcut presiuni asupra guvernelor statal și federal pentru a închide zonele de hrănire artificială a cervidelor. Sunt locuri unde aceste animale se adună și unde boala se poate răspândi rapid. „Wyoming a ales în mod deliberat să ignore conservatori, oameni de știință, experți în boli și administratori de faună sălbatică de renume, care spuneau cu toții același lucru: opriți hrănirea”, avertizează el. „Ceea ce se întâmplă acum era previzibil și trăim cu consecințele unor decizii bazate pe negare.” Tom Roffe, fost șef al US Fish and Wildlife Service. Dincolo de temerile privind posibila transmitere a CWD la oameni, oamenii de știință descriu boala ca fiind „o amenințare existențială” pentru populațiile de cervide sălbatice. Acestea reprezintă un pilon al tradiției americane a vânătorii. Nicăieri impactul nu ar putea fi mai dramatic decât în zona care înconjoară cel mai faimos parc natural din SUA, Yellowstone. Un nou studiu realizat în sud-vestul statului Wisconsin, care a monitorizat 1.000 de cerbi cu coadă albă adulți și puii lor, confirmă ceea ce alte cercetări au sugerat. Pe termen lung, animalele infectate mor într-un ritm care depășește rata naturală de reproducere. Acest lucru ar putea duce la dispariția unor populații. Până acum, nicio specie nu a demonstrat imunitate la CWD, iar un vaccin nu există. Dacă reducerea drastică a efectivelor de cervide devine necesară pentru a limita răspândirea bolii, consecințele ar putea fi devastatoare pentru comunitățile care depind de aceste animale și care au o legătură profundă cu ele. Citește și: Programele TV tulbura inmultirea cerbilor Unele state din America sunt în pericol Studiile arată că prezența carnivorelor sălbatice sănătoase în ecosistem poate ajuta la eliminarea elanzilor și cerbilor infectați cu CWD. Cu toate acestea, statele din zona Munților Stâncoși de Nord au adoptat politici menite să reducă drastic populațiile de lupi, urși și pume, ceea ce ar putea agrava problema. Alte politici continuă să contrazică recomandările științifice. Wyoming a fost criticat la nivel național pentru refuzul de a închide cele aproape douăzeci de locuri de hrănire unde, în fiecare iarnă, zeci de mii de elani și cerbi se adună în spații restrânse și sunt hrăniți artificial pentru a le susține populațiile. Unul dintre cele mai mari astfel de locuri de hrănire este operat chiar de guvernul federal: National Elk Refuge, unde peste 8.000 de elani se strâng la un loc, iar CWD a fost deja detectată. Tom Roffe, fost șef al sănătății animalelor din cadrul US Fish and Wildlife Service, agenția care administrează rezervația, și Bruce Smith, fost biolog senior al acesteia, avertizează că Wyoming a creat condiții ideale pentru un focar de boală, cu efecte negative ce se vor resimți în întreaga regiune. „Aceasta a fost o epidemie care s-a extins lent, cu o curbă de creștere care s-a desfășurat pe parcursul deceniilor, dar acum vedem cum consecințele se agravează și ar putea fi severe”, spune Roffe. „Din păcate, ceea ce se întâmplă acum era previzibil, iar noi trăim cu efectele unor decizii bazate pe negare.” Roffe și alți specialiști susțin că cea mai bună apărare împotriva CWD este menținerea unor ecosisteme sănătoase. Acolo, hrănirea artificială a faunei sălbatice nu este necesară. Prădătorii nu sunt eliminați, ci lăsați să își joace rolul natural de a elimina animalele bolnave. „Așa cum a fost de generații, Yellowstone rămâne cel mai uimitor și mai potrivit loc pentru a face lucrurile cum trebuie în ceea ce privește conservarea faunei sălbatice”, afirmă Lloyd Dorsey. „Ar fi o mare pierdere să continuăm să facem ceva atât de nechibzuit, precum concentrarea a mii de elani și cerbi într-un singur loc, expunându-i astfel și mai mult riscului de a contracta și răspândi această boală catastrofală, când, de fapt, nu ar fi nevoie.” Citește și: Elanul – cea mai mare specie din familia cerbilor