Oamenii de știință de la o stație de cercetare din Marea Mediterană au descoperit că unii pești sălbatici pot diferenția oamenii. Deci recunosc în mod specific scafandrii care i-au hrănit anterior. Studiul, publicat în revista Biology Letters, a constatat că anumiți pești sălbatici pot folosi indicii vizuale pentru a identifica oameni specifici. O fac și atunci când fețele acestora sunt acoperite de echipamentul de scufundare. Peștii sălbatici recunosc anumiți oameni Studiile anterioare realizate în laborator au demonstrat că peștii captivi, precum arcaș (archerfish), pot recunoaște fețele umane în medii controlate. Cu toate acestea, există puține dovezi că peștii sălbatici ar putea face același lucru, spun cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Comportamentul Animalelor (MPI-AB) din Germania. Pentru a testa această ipoteză, oamenii de știință au efectuat o serie de experimente la un sit de cercetare aflat la 8 metri sub apă, în Marea Mediterană. Acolo, peștii sălbatici s-au obișnuit cu prezența scafandrilor. Experimentul a avut loc în Marea Mediterană În prima fază a experimentelor, coautoarea studiului, Katinka Soller, a încercat să atragă atenția peștilor locali purtând o vestă roșie strălucitoare. I-a hrănit în timp ce înota pe o distanță de 50 de metri. Treptat, a renunțat la vestă și a purtat un echipament de scufundare obișnuit. A ținut mâncarea ascunsă și a hrănit peștii doar după ce o urmăreau pe întreaga distanță de 50 de metri. Potrivit oamenilor de știință, peștii au fost „voluntari dornici” în studiu, venind și plecând după bunul plac. Două specii de pești din familia doradelor (seabream) s-au dovedit deosebit de dispuse să participe la experiment. 20 de pești au răspuns experimentului După 12 zile de antrenament, 20 de pești au început să o urmărească pe Katinka Soller. Aceasta a reușit să îi recunoască după trăsăturile fizice distinctive. „Era Bernie, cu două solzi argintii strălucitori pe spate, și Alfie, care avea o bucățică lipsă din aripioara caudală”, a spus ea. În următoarea fază experimentală, cercetătorii au testat dacă aceiași pești o puteau deosebi pe Soller de un alt scafandru, Maëlan Tomasek, autorul principal al studiului. Echipamentul de scufundare al dr. Tomasek „diferea semnificativ” în unele părți colorate ale costumului și labețelor de înot. De această dată, cei doi scafandri au început din același punct, dar au înotat în direcții diferite. Dr. Tomasek nu a hrănit peștii care l-au urmat. Peștii, conștienți că au fost testați Oamenii de știință au fost surprinși să descopere că, deși în prima zi peștii au urmat ambii scafandri în mod egal, din a doua zi numărul peștilor care o urmau pe Soller a crescut semnificativ. Cercetătorii s-au concentrat apoi pe 6 pești din grupul mare pentru a-i studia individual. Au constatat că aceștia au demonstrat „curbe puternice de învățare pozitivă.” Constatările sugerează că peștii erau conștienți de ambii scafandri și i-au testat pe fiecare pentru a învăța că, la finalul înotului, Katinka oferea recompensa. Citește și: 20+ de boli comune ale peștilor și simptomele lor Ținutele identice au confuzat peștii Atunci când oamenii de știință au repetat experimentul purtând echipamente de scufundare identice, peștii nu au mai fost capabili să îi distingă, spun cercetătorii. Pe baza acestei observații, oamenii de știință bănuiesc că peștii au asociat diferențele din echipamentul de scufundare – cel mai probabil indicii de culoare – cu fiecare scafandru. „Aproape toți peștii au vedere colorată, așa că nu este surprinzător faptul că doradele au învățat să asocieze scafandrul corect pe baza petelor de culoare de pe corp”, a declarat dr. Tomasek. „I-am observat deja apropiindu-se de fețele noastre și analizându-ne corpurile. Era ca și cum ei ne studiau pe noi, nu invers”, a spus Katinka Soller, potrivit independent.co.uk. Citește și: Peștii Killi din Trinidad: specia care respiră prin coadă și poate supraviețui pe uscat