În ultima perioadă, se pare că balena cu cocoaşă a devenit „îngerul” care protejează focile, peştii şi alte animale marine de balene. Se poate ca ele să o facă întâmplător, deşi sunt şanse mari ca la baza acestui comportament să stea altruismul. Ce spun specialiştii despre acest fapt? În mai 2012, cercetătorii au observat un grup de balene ucigaşe atacând o balenă gri şi pe puiul acesteia, în golful Monterey din California. După ce s-a zbătut, puiul a murit. Ceea ce a urmat este, însă, şocant. Deşi două balene cu cocoaşă se aflau în apropiere, atunci când puiul de balenă a fost ucis, imediat în zonă şi-au făcut apariţia încă14 balene cu cocoaşă, care nu au lăsat orcile să mănânce puiul. ,,Una dintre balenele cu cocoaşă părea că stă nemişcată lângă puiul de balenă în timp ce emitea sunete şi dădea din coadă de fiecare dată când un ucigaş se apropia pentru a-şi devora prada,” a declarat Alisa Schulman-Janiger, cercetător în cadrul California Killer Whale Project. Timp de şase ore şi jumătate, balenele au lovit prădătorii cu aripile şi coada lor. Deşi în jurul lor se aflau mai multe crustacee, mâncarea preferată a balenelor cu cococaşă, acestea nu au abandonat cadavrul. Încă nu este clar de ce balenele riscă să se rănească şi să îşi piardă atâta energie pentru a proteja alte specii, mai ales că acesta nu este un caz izolat. În ultimii 62 de ani, balenele cu cocoaşă au avut peste 115 interacţiuni cu balenele ucigaşe, conform unui studiu publicat în iulie în Marine Mammal Science. “Acest tip de comportament s-a observant la balene cu cocoaşă aflate în diverse zone ale oceanelor”, a explicat Schulman- Janiger, coautor al studiului. Cea mai acceptată explicaţie biologică şi logică pentru comportamentul de veghe al balenelor cu cocoaşă este primirea unui aşa-numit beneficiu de pe urma interacţiunii cu orcile. De exemplu, orcile sunt cunoscute pentru că atacă balenele cu cocoaşă, balenele fiind cel mai vulnerabile atunci când sunt pui. Cu toate acestea, când ajung la maturitate, acestea pot face faţă unui întreg grup de balene ucigaşe. Aşadar, comportamentul de ,,salvator” a evoluat pentru a ajuta specia să treacă de primele faze ale vieţii, motiv pentru care se manifestă ori de câte ori este nevoie. Însă, în ultimii zeci de ani, oricile au atacat balenele doar în 11% din cazuri. În peste 89% dintre cazuri, acestea au atacat foci, lei de mare, marsuinii şi alte mamifere marine. În cadrul unui incident o balenă cu cocoaşă a încercat să salveze o pereche de peşti oceanici mola de orci. Schulman-Janiger afirmă că toate balenele cu cocoaşă interferează cu balenele ucigaşe, majoritatea având deja cicatrici de la atacurile de când erau pui. O altă ipoteză se referă la sunetul pe care orcile îl scot, acesta atrăgând balena cu cocoaşă fără ca ea să ştie cine este prada. “Toţi pentru unul, unul pentru toţi?” Unii cercetători consideră că este vorba despre un fenomen mult mai complex, altruismul. ,,Deşi acest comportamet este unul foarte interesant, nu consider că este atât de surprinzător că un cetaceu vine în ajutorul unui membru din altă specie,” a declarat Lori Marino, preşedintele Wale Sanctuary Project.“ “Balenele cu cocoaşă sunt capabile să gândească, să ia decizii şi să comunice”, a continuat Marino. ,,Luate laolaltă, aceste atribute sunt ale speciilor cu un grad de inteligenţă crescut, capabil de răspunsuri empatice,” a adăugat ea. În plus, nu doar balene cu cocoaşă au fost văzute arătând empatie faţă de animale aparţinând altor specii, ci şi delfinii – care adesea au fost surprinşi salvând câini, balene şi chiar oameni. Cu toate acestea, gesturile lor sunt interpretabile, deoarece au fost majoritatea povestite de spectatori şi nu de specialişti. Sursa: National Geographic Sursa foto: Hepta.ro