Cercetătorii din Rusia vor să readucă la viață o specie antică de bizon. Într-un colț înghețat al Siberiei, unde gheața ascunde povești ale trecutului, cercetătorii ruși vor să realizeze ceva ce părea imposibil până acum: readucerea la viață a unei specii dispărute de bizon. Această inițiativă ambițioasă este parte a unui proiect mai amplu de de-extincție, care își propune să studieze și să recreeze ecosisteme antice pierdute. O echipă din Rusia a efectuat necropsia unui bizon antic despre care se crede că datează de aproximativ 8.000 de ani. Cercetătorii din Rusia vor să readucă la viață o specie antică de bizon Bizonul a fost descoperit în 2022, în zona Khaastaakh din regiunea Verkhoyansk din Rusia. Apoi, specimenul a fost donat Laboratorului Muzeului Mamutului de la Universitatea Federală de Nord-Est (NEFU) din Iakutsk. De precizat că specimenul de bizon este incomplet, însă capul, membrele anterioare și o parte din piept s-au păstrat remarcabil de bine, susțin cercetătorii NEFU. Investigațiile preliminare au arătat că bizonul avea între 1 și 2 ani când a decedat. Acum, cercetătorii vor să cloneze bizonul descoperit, scrie livescience.com. Clonarea bizonului descoperit în permafrostul siberian „Lucrăm cu o descoperire unică, care ar putea fi clonată în viitor”, a declarat Hwang Woo Suk, un fost expert în clonare și colaborator al NEFU, într-un comunicat. „Din punctul meu de vedere, nu va fi posibil să clonăm animale dispărute din astfel de țesuturi”, a declarat într-un e-mail pentru Live Science Love Dalén, un paleogenetician de la Universitatea Stockholm din Suedia, care nu a fost implicat în necropsie. Deși țesuturile sunt excepțional de bine conservate, ADN-ul din ele este probabil prea degradat pentru a fi clonat, a adăugat el. Din nefericire, clonarea oricărui animal este întotdeauna un proces complicat, iar încercarea de a face acest lucru pe un animal care a fost îngropat sub gheață timp de câteva mii de ani poate face ca întreaga operațiune să fie greoaie. „Pentru ca clonarea să fie posibilă, trebuie să găsim cromozomi intacți, dar ceea ce vedem chiar și la cele mai bune specimene este că fiecare cromozom este fragmentat în milioane de bucăți.”, a declarat și paleogeneticianul Love Dalén. Citește și: Zimbrul, amenintat in continuare cu extinctia Ce presupune clonarea animalelor Clonarea animalelor reprezintă una dintre cele mai fascinante și controversate realizări ale științei moderne. Prin acest proces, oamenii de știință pot crea o copie genetică identică a unui organism, oferind oportunități uimitoare în domenii precum medicină, agricultură și conservarea speciilor. Totuși, dincolo de promisiunile tehnologice, clonarea ridică întrebări complexe despre limitele intervenției umane asupra naturii. Cum funcționează clonarea acestora Clonarea presupune transferul ADN-ului unui organism într-un ovul care a fost golit de propriul material genetic. Această tehnică, cunoscută sub numele de transfer nuclear, a fost folosită pentru prima dată cu succes în 1996, când oaia Dolly a devenit primul mamifer clonat. Procesul implică trei pași principali: Prelevarea ADN-ului – Se extrage materialul genetic dintr-o celulă a animalului ce urmează să fie clonat. Pregătirea ovulului – ADN-ul original dintr-un ovul donator este îndepărtat, creând un “container gol”. Fuziunea celulară – ADN-ul extras este introdus în ovul, care apoi este stimulat electric pentru a începe procesul de diviziune celulară. Dacă totul decurge bine, embrionul rezultat este implantat într-o mamă surogat. Citește și: Tigrul tasmanian: animalul dispărut care ar putea fi readus la viață. Ce planuiesc oamenii de știință? Bizonul de stepă, una dintre creaturile cele mai vechi din epoca glaciară Bizonul de stepă (Bison priscus), una dintre cele mai impresionante creaturi ale epocii glaciare, a cutreierat vastitatea stepei eurasiatice timp de mii de ani. Cu o înfățișare impunătoare și o adaptabilitate remarcabilă, această specie a fost un simbol al ecosistemelor reci și aride care acopereau mare parte din emisfera nordică în timpul ultimei glaciații. Totuși, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, bizonul de stepă a dispărut, lăsând în urmă fosile și picturi rupestre care stau mărturie existenței sale. Cum arăta bizonul de stepă Bizonul de stepă era mai masiv decât bizonii moderni, având un corp robust, acoperit cu o blană groasă, care îi permitea să supraviețuiască în condiții extreme. Cu coarnele sale mari și curbat profilate impunător, această specie era perfect adaptată să înfrunte prădătorii vremii, cum ar fi leii de peșteră sau lupii gigantici. Acești bizoni trăiau în turme mari, migrând pe distanțe lungi în căutarea vegetației rare din peisajele reci și uscate. Prezența lor a avut un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic al stepei, contribuind la răspândirea semințelor și la tasarea solului. De ce a dispărut Dispariția bizonului de stepă este atribuită unei combinații de factori. Schimbările climatice de la sfârșitul ultimei glaciații au transformat peisajul stepei într-unul mai umed și mai împădurit, reducând astfel habitatul specific al speciei. În același timp, oamenii preistorici, care deja vânau această specie pentru carne, blană și oase, au jucat un rol semnificativ în declinul său. Picturile rupestre descoperite în peșterile din Europa, cum ar fi cele de la Lascaux, oferă indicii despre relația strânsă dintre oameni și bizonii de stepă. Aceste desene detaliate sugerează atât admirația, cât și dependența oamenilor față de aceste animale.