S-a crezut multa vreme ca dragalasele de pisici implinesc doar nevoia de afectiune si ocrotire a oamenilor. Iata ca psihologii americani ajung la o concluzie de-a dreptul uluitoare: pisica este un antidot excelent pentru depasirea unor crize existentiale. “In momentele grele de criza ale vietii, pisica este un co-terapeut ideal”, afirma profesorul Walter Grondale de la Universitatea Cornell. “Ea le restituie celor aflati in criza sentimentul valorii si-al utilitatii, inlocuind cu succes pilulele si psihoterapeutii”. Studiile efectuate au avut ca subiecti oameni aflati in pragul disperarii si-al sinuciderii: someri, bolnavi incurabili, persoane cu decese dureroase in familie, indivizi aflati permanent sub teroarea zilei de maine, stresati, depresivi. Jumatate dintre cei anchetati aveau pisici, cealalta jumatate – nu. In proportie de 100%, stapanii de animale au depasit mult mai usor perioada de criza decat ceilalti. Pisicile ca medicament: prezenta lor consoleaza si mangaie, are un efect linistitor si relaxant, provoaca gingasie si bucurie. Pisicile te privesc cu atentie, te asculta cu urechile ciulite, dar nu vorbesc. “In timpul unei crize sufletesti, nu ai nevoie nici de compatimire, nici sa ti se abata atentia intr-o alta directie. Ideala este prezenta unei fapturi care te intelege si iti tine tovarasie tacand, fara sa-ti scormoneasca in suflet cu intrebari”, spune acelasi profesor american. “Comunicarea tacuta cu pisica, raspunsul ei plin de afectiune, manifestat prin tors si framantari cu labutele, ii ajuta pe cei bolnavi ca mai tarziu sa-si poata deschide sufletul si in fata oamenilor”. Aparuta in SUA intr-un tiraj de masa, cartea “Pisica si crizele de viata” a devenit bestseller. Americanii au un cult pentru animale. Orice vatamare a lor te duce la tribunal. Primarii nostri, care ucid bestial cainii fara stapan, ar zace acolo in puscarii. 26 august 2005