Pierderile urinare involuntare ale cainelui pun in pericol sanatatea acestuia si igiena casei. Intelegerea originii acestor tulburari permit un tratament adecvat. Urina este produsa de rinichi si ajunge in vezica prin uretere. Ea este apoi eliminata din organism prin uretra. Pe masura ce se produce, urina este stocata in vezica cu ajutorul unor muschi care sunt situati pe uretra si care au rol de sfincter, impiedicand iesirea acesteia. Atunci cand vezica este umpluta si exista vointa de a urina, acest muschi se relaxeaza, in acelasi timp un muschi situat pe peretele vezicii se contracta, determinand golirea acesteia. Deci golirea vezici este comandata de mai multi nervi, unii fiind controlati voluntar, ceilalti actionand involuntar. Cainele cu pierderi involuntare de urina este incapabil de a-si controla emisiunea de urina, deci pierderea acesteia se face inconstient. Pierderile urinare involuntare nu trebuie confundate cu alte afectiuni (inflamatia vezicii urinare, maladii hepatice, renale sau endocrine, emotie sau stress, tulburari de comportament) in care, desi exista o urinare inadecvata, aceasta este constienta. Cauzele pierderilor urinare involuntare pot fi neurologice, cand comanda muschilor voluntari care mentin urina este deficitara, hormonala, la catelele sterilizate, poate fi semnul unei tumori care afecteaza sistemul de golire al vezici sau poate fi o anomalie anatomica. Disfunctiile de natura neurologica se trateaza cu ajutorul unor medicamente care redau tonusul sfincterului si care ajuta muschii vezicii sa se contracteze. Pentru insuficientele hormonale se administreaza medicamente ce contin estriol, un hormon de substitutie. Tumorile si deficientele anatomice au, in general, o rezolvare chirurgicala. Publicat la: 18 februarie 2005