Perusul sau papagalul ondulat isi are originea in Australia, fiind raspandit peste tot teritoriul acestui continent. El traieste in cupluri dar formeaza colonii care numara adesea sute si mii de indivizi. Desi culoarea originara a papagalului ondulat este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate s-au obtinut cele mai variate culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galben, apoi exemplare albastre, turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastre-deschis, alburii pana la alb curat, cu ochii rosii. Papagalul ondulat se preteaza foarte bine la a fi crescut in captivitate. Pentru vioiciunea lor, pentru coloritul incantator si pentru amuzamentul pe care il ofera, aceste micute vietuitoare si-au castigat afectiunea multor oameni. Perusii nu se simt in largul lor intr-o colivie mica, in care sunt nevoiti sa stea aproape nemiscati, pe o sipculita. Perusilor le trebuie spatiu pentru a putea cat de cat sa zboare. Perusul fiind o pasare cataratoare, trebuie sa aiba suficiente suporturi pentru a se odihni. Un alt loc bun pentru tinut perusii sunt balcoanele, in care se pot amenaja voliere fixe. Este insa necesar ca iarna sa existe posibilitatea de a se introduce pasarile intr-o camera incalzita. Intrucat perusii sunt amatori de baie, se introduc in colivii tavite cu apa de 4-5 cm adancime. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic nevoia de imbaiere si-si pot apoi ciuguli si aranja penajul care se mai murdareste. Perusii sunt pasari care au un regim de hrana vegetarian: seminte si parti verzi ale diferitelor plante. Ca hrana de baza, ei au nevoie de seminte de mei si ovaz, iar ca hrana verde: foi de salata, lucerna, iarba proaspata sau muguri. Legumele rase, amestecate cu putine tarate de grau si drojdie de bere, sunt de asemenea indicate. Semintele incoltite de mei, orz, ovaz, inlocuiesc cu succes lipsa verdeturilor. Pentru adapat, se folosesc vase speciale, care sa permita numai introducerea capului pasarii cand bea. Pietricelele marunte, folositoare altor pasari in digestia semintelor, sunt indispensabile si perusilor. De aceea, o mica suprafata cu nisip grosier (cu pietricele) nu trebuie sa lipseasca din colivie. Multi amatori doresc sa aiba in casa un perus bland si dresat care sa le ofere clipe de distractie. Trebuie sa precizam ca perusul nu atinge performantele altor papagali in ceea ce priveste posibilitatea de a imita vocea omului, cum sunt, spre exemplu, papagalii mari Yaco. Totusi, cu o oarecare rabdare, micutul perus poate fi in stare sa imite cateva cuvinte sau sunete cu care omul l-a invatat. Adesea el este capabil sa imite si cantecul altor pasari cu care convietuieste.