Asemanator cu situatia intalnita la alte reptile, broastele testoas au o temperatura fluctuanta a organismului, dependenta de conditiile mediului exterior. Testoasele cauta temperatura optima sau medie preferata si evita pe cat posibil excesele termice maxime sau minime critice. Socul de frig – este frecvent intalnit atunci cand sistemul de incalzire din acvarii nu functioneaza sau intretinem testoasele la temperaturi foarte scazute, pana la limita inghetului. In aceste situatii, broasca testoasa este apatica, nu mai consuma hrana si nu mai reactioneaza la excitantii exteriori. Situatia este si mai periculoasa in cazul speciilor tropicale, care sunt deosebit de sensibile si fragile. Daca acest soc a avut loc in acvariu, trebuie reparate urgent aparatele de incalzire treptata a animalelor. In conditiile de crestere in mediul natural situatia este extrem de periculoasa, indeosebi atunci cand apar valuri de frig care pot provoca moartea testoaselor prin soc termic sau cand temperatura este foarte scazuta o perioada mai lunga de timp. Socul de temperaturi ridicate – se intalneste mai frecvent vara si este rezultatul influentei caldurii excesive asupra organismului broastelor testoase, iar acestea sunt lipsite de posibilitatea de a se refugia in zone de protectie. Simptomele sunt in esenta de natura nervoasa, excitatii, miscari dezordonate in deplasare, o stare de neliniste permanenta, care se accentueaza dupa 30 °C si indeosebi la 32-35 °C. In astfel de situatii, trebuie actionat de urgenta si broastele testoase trebuie trecute in primul rand la umbra. Se mai pot administra injectii care sa stimuleze organele respiratorii si circulatorii. Cauzele acestui soc sunt determinate de expunerile exagerate ale animalelor la soare, fara posibilitatea de deplasare in zone mai racoroase, un sistem de incalzire defectuos, sau expunerea acvariului la soare o durata prea mare de timp. Aceste simptome pot fi prevenite daca se vor verifica permanent si corespunzator termostatele, se vor asigura unele zone de refugiu care sa asigure o temperatura mai scazuta, se vor deplasa acvariile sau alte sisteme de intretinere la umbra, se vor verifica capacitatiile sistemelor de incalzire si se vor efectua calcule corecte privind functionarea si reglarea corespunzatoare a temperaturii. Inecul. Cu toate ca specia este bine adaptata la apa, adesea broastele testoase terestre mor prin inecare. Astfel, in cazul tineretului apartinand broastelor testoase terestre, se inregistreaza cele mai numeroase pierderi prin inec, datorita adancimii apei din bazin. Testoasele acvatice pot de asemenea, in anumite situatii, sa se inece, datorita lipsei unor suporteri pentru odihna sau a spatiului necorespunzator de trecere din mediul acvatic la cel terestru si invers. Mentinerea o durata prea mare de timp a unei broaste testoase terestre intr-un mediu acvatic cu adancime prea mare poate conduce de asemenea la inec. Prevenirea acestor pierderi se poate face prin asigurarea unui strat de apa redus, care sa nu depaseasca inaltimea barbiei, sau a unuor suporturi fixe si mobile care sa-i permita broastei sa se odihneasca in anumite perioade. Sindromul de adaptare. In procesul de crestere in captivitate, broastele testoase pot sa moara datorita unor agenti stresant ce actioneaza in lant, ca urmare a precaritatii conditiilor de intretinere asigurate. Dimensiunile apatiului de intretinere prea mici, temperatura prea scazuta in momentul iesirii din hibernare, varietatiile mari de temperatura de la o etapa la alta, curentii mari de aer, umiditatea ridicata si temperatura scazuta, sunt tot atatia factori cu influente nefaste asupra organismului testoaselor. Principalele simptome care apar pot fi o scadere a greutatii corporale, o reducere a miscarilor, apatie, leziuni ale pielii, diaree, somnolenta prelungita etc. Toate acestea favorizeaza apoi o serie de boli infectioase. Moartea poate surveni mai lent sau mai rapid, in functie de amplitudinea varietatiilor parametrilor de confort. In astfel de situatii se vor corecta rapid conditiile necorespunzatoare, se va trece la alimentarea fortata (eventual indopare) si se va urmari cu atentie daca starea generala s-a imbunatatit sau nu, luand masurile care se impun. O atentie sporita se va acorda animalelor recent achizitionate, care sunt in general mai sensibile, precum si animalelor recent iesite din hibernare.