In momentul depistarii unei testoase bolnave, prima actiune pe care o vom avea in vedere va fi ridicarea sau scaderea temperaturii la cea optima (25-32 °C), crescand sau crescand cu 2-4 °C pe zi, pana la atingerea valorilor normale. Acest lucru este necesar pentru a favoriza mecanismele de aparare si scaderea rezistentei germenilor. Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina, care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi. Animalul bolnav trebuie ferit de contactul direct cu celelalte animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a-l sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala. Apa administrata va fi verificata sa nu auiba microorganisme, sa fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile, deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara contentionarea corecta a testoaselor, care obisnuit se face de catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in muschii pulpei sau in cei pectorali. Pentru afectiunile aparatului respirator se precticasu succes inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata, iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic. In cazul unor rani sau abcese se utilozeaza lotiuni sau unguente antiseptice, cu mentiunea ca in aceste medicamente nu se va folosi alcool, deoarece exista riscul de absortie la nivelul pielii si de intoxicatii (mai frecvente la testoasele acvatice). In acelasi sens, se impun restictii in utilizarea formolului si a iodurilor pentru animalele bolnave si pentru dezinfectia spatiilor de cazare sau a celorlalte componente din interiorul acvariului. Nu se vor folosi medicamente a caror toleranta de dozaj nu se cunosc, deoarece exista riscul ca in loc sa facem bine animalelor, sa le agravam situatia si sa le pierdem.