Sorin Dragomir, arbitru chinolog, dresor si crescator de elita Daca pentru noi lumea este o perceptie mai mult vizuala, pentru caini totul se rezuma la miros. De aceea dezvoltarea calitatilor native este foarte importanta. Oricum mirosul unui caine este atat de dezvoltat incat ar putea simti o solutie diluata de genul o picatura intr-un ocean cu apa. Cu exceptia catorva rase care se ghideaza mai mult dupa vaz, cum ar fi ogarii, celelalte au un simt olfactiv foarte dezvoltat. Lider incontestabil este blood hound-ul, care poate parcurge o urma veche de pana la 6 zile, chiar si dupa ce persoana cautata s-a urcat intr-o masina, ghidandu-se dupa particulele care ies din instalatia de climatizare. Labradorul are si el un miros de invidiat, detinand un numar de celule olfactive cu 20% mai mare decat ciobanescul german. Exercitiile de urma pot incepe de la varsta de 2-3 luni, chiar inainte de a fi terminat calendarul de vaccinari. Deoarece orice pui este tentat de mancare, pastrarea urmei poate fi facuta folosindu-ne de o supa concentrata de carne. Pentru inceput vom umple o sticla de jumatate de litru cu supa concentrata, puternic mirositore, eventual de peste. Dopul sticlei trebuie gaurit, astfel incat dara lasata in urma sa fie uniforma. Prima urma se traseaza drept si nu prea lung. Intotdeauna la sfarsitul urmei se amplaseaza o recompensa substantiala. Prelucrarea urmei poate fi facuta si liber si cu lesa. In cazul in care se face cu lesa, trebuie folosit fie un ham special de urma, fie cu zgarda obisnuita asezata pe pozitia nestrangulat, lesa fiind trecuta pe sub picior. Dupa ce puiul invata sa caute, constientizand ca la sfarsitul darei urmeaza o recompensa, putem complica putin forma urmei, introducand prima curba larga. Treptat aceasta se va transforma in unghi drept, iar apoi se va introduce al doilea unghi drept. Comada folosita pentru urma este “miros – cauta”, care poate fi repetata dar nu rostita continuu. Desi pare ciudat, o urma mai scurta pe prima linie dreapta este mai greu de pastrat, deoarece cainele nu are timp sa inregistreze bine mirosul si urmeaza prima schimbare de directie. Daca puiul a terminat calendarul de vaccinari, aceste exercitii pot fi efectuate afara, alegand terenuri variate, dar cat mai “curate” din punct de vedere al mirosului, adica cat mai neumblate. Este de evitat un teren foarte prafuit, zonele arse sunt total interzise. Pentru incepatori nu se recomanda intretaierea urmei cu poteci sau cu alte urme. Trebuie evitata prezenta altor animale, chiar si a soarecilor de camp care distrag atentia cainelui. In cazul in care se lucreaza cu lesa, aceasta trebuie sa aiba o lungime de 10 m. Plecarea conductorului pe urma se face numai dupa ce lesa s-a desfasurat la intreaga ei lungime. Pe parcursul traseului, lesa nu trebuie sa fie intinsa, trebuie sa faca burta. Rotirea la colturi se sanctioneaza doar daca se repeta. Prelucrarea urmei trebuie sa se faca incet, fuga pe urma se depuncteaza. Dupa ce puiul stie sa parcurga urma de carne, treptat-treptat putem trece la urma pantofilor stapanului, pe care ii inmuiem in zeama de carne. Cel mai important lucru este ca puiul sa caute cu placere, orice fel de pedeapsa este total contraindicata. De fiecare data cand a terminat cu bine de parcurs o urma, puiul trebuie laudat si recompensat substantial. Dupa ce am renuntat la parcurgerea urmei de carne, foarte important este modul in care formam “vatra” adica punctul de plecare pe urma. Aceasta se formeaza batand locul cu picioarele un timp de aproximativ un minut, creandu-se astfel un triunghi puternic imbibat in miros. Atentie! Taratul picioarelor este total contraindicat, deoarece mirosul de clorofila este daunator. Mersul pe urma trebuie facut cu pasi normali. In figurile A, B puteti observa cum vantul poate influenta modul de prelucrarea a urmei (urma este trasata cu negru, perceptia cainelui este vizualizata cu culoarea albastra). De asemenea si prelucrarea colturilor este influentata de vant – figurile C si D. Prelucrarea urmei se considera satisfacatoare cand puiul poate pastra o urma proaspata de 400-500 de pasi, cu doua unghiuri drepte. Complicarea traseelor se poate face abia mai tarziu, prin invechirea urmei si folosirea unor persoane straine la trasare. Semnalizarea obiectelor gasite pe urma trebuie facuta numai dupa ce puiul cunoaste temeinic disciplina, deoarece presupune cunoasterea pozitiilor de baza: sezi, culcat, pe loc, aportul sau latratul la comanda. Este de preferat ca, atunci cand se trece la semnalizarea obiectelor gasite pe urma sa se lucreze in paralel si la alegerea de obiecte. Acestea sunt, insa, subiecte de discutie pentru un catel care atrecut de faza predresajului. Desi pare mai putin folositor pentru oras, exercitiile de pastrare a umei sunt foarte necesare, punand la incercare capacitatea “intelectuala” a cainelui, care trebuie sa analizeze mirosul si sa il retina, diferentiindu-l de celelalte. Ca urmare, desi pare relativ usor, un exercitiu de urma se face cu mult consum de energie. Predresajul poate fi considerat, in general, reusit, daca puiul invata notiuni de disciplina, atac si urma si nu numai una din categoriile enuntate anterior.