Trecand printr-un luminis de plopi, observam atarnand de crengile copacilor un fel de tigari de foi. Ele sunt opera unui gandacel auriu cu pantecul albastru intens, de marimea unui bob de mazare, numit Tigarar (Byctiscus populi). Gandacul are in prelungirea capului un cioc lung si subtire, in varful caruia se gasesc falcile, iar pe margini antenele, ca niste bice. Prima lui grija este sa-si aleaga frunza pe care o va preface in tigara. Se urca pe codita frunzei si cu atentie o pipaie cu ciocul pentru a stabili locul unde se face incizia. Cu o lovitura sigura, tigararul infige lanteta ciocului si reteaza petiolul. Frunza se apleaca, in cepe sa se ofileasca, dobandind supletea dorita de insecta. ncepe rasucirea: frunza plopului seamana cu un romb cu partile dinspre petiol mai moi; de la unul din aceste colturi incepe infasurarea: cu trei picioruse prinde marginea frunzei si cu alte trei se fixeaza bine; lucreaza incet si cu rabdare. Dupa rasucirea tigarii, trebuie sa o lipeasca: in tai preseaza binecu ciocul capatul dinafara al frunzei, pana cand iese un lichid ceios care desavarseste opera de lipire a tigarii. Tigararul de mesteacan, care ataca deopotriva mesteacanul si vita-de-vie, procedeaza altfel. Frunzele nu sunt la fel ca cele ale plopului, nu au o forma regulata, de aceea, tigararul nu mai inteapa petiolul, ci taie frunza mai sus de mijloc, in dreptul a doua curburi alese cu grija. Din locul de unire al celor doua taieturi, pe nervura mediana, el rasuceste cu atentie cele doua fasii. Lipirea se face la fel. "Gargarita stejarului", gandac colorat in rosu aprins pe spate si negru-inchis pe abdomen, rasuceste frunzele de stejar. Daca pe fumatori, aceste "trabucuri" agatate prin copaci i-ar amuza, in schimb silvicultorilor si viticultorilot le dau mult de furca, deoarece produc pagube padurilor si vitei-de-vie. In general, casutele de tigarari au aceeasi soarta ca si tigarile, li se dau foc. Domnica Lazar