Varlarul face parte din supraclasa pestilor ososi, osteichthyes, clasa actinopterygii, subclasa neopterygii, infraclasa teleastei, supraordinul ostariophysi, ordinul cypriniformes, familia cobitidae. Varlarul are lungimea de 15-25 de cm. Are 140-180 de solzi in lungul corpului si in gura 14 dinti faringieni. Are corpul mai mult sau mai putin cilindric. Pedunculul codal este turtit lateral. Inaltimea maxima se cuprinde de la 7 pana la 8 ori in lungime fara coada. Gura varlarului este mica, cea inferioara are cu 10 mustati din care 4 pe bot, doua la colturile gurii, iar 4 pe barbie. Sub ochi si ascuns sub piele are un tep mic. Toate inotatoarele sunt mici, mai mult sau mai putin rotunjite. In jumatatea posterioara dintre are cate o muchie adipoasa. Solzii sunt foarte mici si acoperiti de un mucus foarte alunecos. Corpul are in general culoarea galbena. Pe spate are numeroase pete verzi-negricioase pe fond cafeniu. Pe laturi are o dunga mai lata, întunecata si deasupra si dedesubtul ei alte doua dungi mai inguste, incomplete, formate din numeroase puncte si pete. Abdomenul este galben-portocaliu. Toate inotatoarele varlarului sunt galbui. Masculii varlari au inotatoarele triunghiulare. In timpul reproducerii ii apare o dilatare adipoasa, ingusta, cu aspect de coasta, in urma careia corpul este brusc turtit lateral. Traieste in ape statatoare sau cu curent incet, cu fund namolos, mai mult ingropat. Este rezistent la lipsa de oxigen si se hraneste cu fauna de fund, viermi, larve de insecte, moluste mici. Se reproduce in lunile martie-iunie si femelele lipesc icrele de plantele acvatice. Este raspandit la noi in toate baltile, helesteele, canalele si pe cursurile mai linistite ale raurilor, din delta pana in zona submontana. Este mai rar intalnit in limanurile deschise ale Marii Negre, in Siret si afluentii sai, in Barlad, Olt, Cerna, Bega, Mures, Crisu Negru.