Modul in care obisnuiesc animalele sa caute hrana sau sa o vaneze este un semn clar al abilitatilor lor cognitive si al gradului de inteligenta. Legat de acest aspect, maimutele nu obisnuiesc sa isi procure hrana pe calea cea mai usoara. Ele se hotarasc sa se hraneasca numai din anumite locuri, alese in functie de calitatea resurselor disponibile si de efectul lor, din punct de vedere social, asupra grupului, in loc sa isi procure hrana din cel mai apropiat loc. foto: maimuta saki cu fata alba (corbis.com) Acestea sunt rezultatele unei cercetari realizate la Universitatea din New York, care a avut ca obiect interactiunea dintre factorii ecologici si cei sociali, si influenta lor in dezvoltarea inteligentei la maimute. In cadrul cercetarii a fost studiat un grup de maimute saki cu fata alba, grup localizat pe o insula in Venezuela. Scopul era sa se observe daca maimutele isi folosesc memoria cand vine vorba de alegerea locului in care sa se hraneasca, intr-o perioada in care fructele se gaseau peste tot, din abundenta. S-a observat ca maimutele se hraneau de mai multe ori pe zi, in cateva reprize scurte si cateva mai lungi. In mod surprinzator, maimutele se hraneau de la o distanta de patru ori mai mare decat de obicei, ceea ce arata ca erau foarte selective in ceea ce priveste hrana. Maimutele saki preferau copacii cu multe fructe si baltoace de apa; ele mergeau numai la copacii cu cele mai multe fructe, ignorandu-i pe cei mai apropiati, dar cu mai putine fructe. Desi se expuneau la mai multe riscuri calatorind atat de departe – depuneau mai mult efort si erau lipsiti de aparare in fata pradatorilor pentru mai mult timp -, aceasta actiune a facut ca membrii grupului sa nu mai intre in competitie pentru hrana si sa ramana uniti pentru a pastra dominatia grupului. Lavinia Rorich 19 iulie 2007 Zooland.ro