Parsul face parte din subordinul Mymorpha, ordinul Rodentia, apartinand familiei Gliridae. Acest subordin in care sunt incluse rozatoarele asemanatoare soarecilor, se compune din doua subfamilii: cea a rozatoarelor saritoare (Dipodoidae), mai primitiva, si cea a soriceilor dungati (Sicistinae). Animal apartinand Lumii Vechi, parsul este foarte asemantor veveritelor, atat prin structura corpului, cat si prin comportamnet. Diferentele sunt facute de cateva particularitati structurale, si anume: capul lat, botul ascutit, ochii relativ mari, urechile dezvoltate cu pielea nuda, corpul indesat, coada stufoasa cu parul dispus pe doua siruri, blana bogata avand parul moale, de culoare cenusie si craniul asemanator cu cel al soarecilor. Lungimea corpului poate ajunge la 20 cm., dintre care coada masoara pana la 13 cm. Aria de raspandire a parsilor mari (Glis glis) se intinde din Spania, Grecia si Italia, Germania de sud si centrala si pana la tarmul Marii Baltice. Prefera regiunile deluroase si muntoase, in special cele prevazute cu paduri, dumbravi si gradini. Iarna si-o petrec in gropi subterane, iar in restul anotimpurilor isi fac culcusul in scorburile copacilor sau in crapaturile stancilor. Este singura specie de rozatoare din lume care hiberneaza. Inainte de intra in hibernare – care poate dura mai mult de 6 luni, in unele cazuri – parsul isi asigura necesarul de hrana, indopandu-se pana la refuz. Apoi se imbraca intr-un cocon vegetal, pe care si-l confectioneaza din frunze, crengute si iarba. In antichitate hrana acestui rozator era considerata una dintre cele mai fine delicatese, fiind rezervata celor mai distinse mese imperiale. In tara noastra sunt cunoscute patru specii de parsi, care seamana foarte mult intre ei: Mihusul (Glis glis), Alunarul (Muscardinus avellanarius), Ghindarelul (Elimys quercinus) si Veverinul (Dryomys nitedula). www.zooland.ro05.05.2008