Fluturele Heliconia

Ordinul Lepidoptera este reprezentat de un
numar mare de specii – aproximativ 180.000, dintre care fluturilor le revin
17.500. Toate au in comun “aripile cu solzi”. Acesti solzi colorati
se suprapun, asemenea tiglei pe acoperisul caselor, pentru a crea
“desene” minunate pe aripi.

Fluturii se clasifica, de obicei, in
fluturi mari si fluturi mici; multe familii cu forme mici, cum sunt moliile, care
fac parte din acelasi ordin, nu prezinta o infatisare spectaculoasa si sunt, de
regula, daunatoare.

In dezvoltarea lor, fluturii prezinta o
metamorfoza completa, trecand de la stadiul de ou, la cel de larva si pupa (crisalida), pentru a
ajunge la maturitate.

Fluturii heliconia traiesc in America de
Sud si Centrala, preferand raurile precum Amazonul sau Orinaco, bogate in
saruri minerale. Prin trompele lor lungi si ondulate extrag din balti aceste
solutii care contin sodiu, element esential in functionarea nervilor si a
muschilor. In timpul imperecherii, flutule mascul ii transfera femelei, prin
sperma, o mare parte din sodiu, dupa care se intoarce pe malul raului, pentru a
se realimenta.

Heliconia se hranesc si isi depun ouale pe
florile patimilor – adultii le beau nectarul, in timp ce omizile prefera
frunzele. In preajma depunerii, femela verifica daca florile sunt “libere”, iar
in cazul in care detecteaza prezenta altor oua heliconide, zboara in cautarea unei
plante disponibile. Instinctul de conservare le determina sa isi fereasca
omizile de lupta pentru hrana.

Interesant este ca si plantele lupta pentru
supravietuire. Astfel, unele specii de floarea patimilor au gasit sistem
ingenios de aparare, bazat pe comportamentul acestor fluturi. Ele produc niste
galme galbene pe frunze
si pe lujere, care seamana pana la identitate cu ouale de heliconia, reusind sa
pacaleasca femelele, care pornesc in cautarea altor “gazde”.