Grupul bufnitelor, net delimitat si usor de recunoscut, se imparte adesea in doua familii distincte: Tytonidae si Strigidae. Reprezentate prin numeroase genuri, ele sunt raspandite pe intreaga suprafata a pamantului. Denumirea de pasari nocturne de prada caracterizeaza felul lor de trai. Cele doua familii din care fac parte au o serie de caracteristici comune: ciocul in carlig, prevazut cu un invelis ceros, picioarele puternice, musculoase, cu gheare lungi, conformatia scheletului; caracteristici ce s-au dezvoltat numai convergent, pe baza felului de trai asemanator. Bufnita sau buha este un nume dat mai multor specii de pasari din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes. Cea mai cunoscuta in Romania este Bufnita, Bufnita mare sau Buha, denumita stiintific Bubo bubo. Penajul moale al bufnitelor pe langa faptul ca le permite un zbor fara zgomot, constituie si un excelent dispozitiv de ascultare. Discul din pene strans adunate, in forma de inima, de pe fata unei bufnite de hambar, de ex., este destinat captarii sunetelor, care sunt trasmise apoi urechilor ingropate sub pene, de pe ambele laturi ale capului. Una dintre urechi este dispusa usor mai sus decat cealalta, astfel incat pasarea poate colecta informatii atat pe orizontala cat si pe verticala. Hrana, de natura exclusiv animala (mamifere: soareci, chitorani, pasari, insecte) este capturata noaptea sau pe inserat, bufnitele bazandu-se pe capacitatea lor de a detecta cele mai slabe sunete si pe exactitatea cu care isi localizeaza prada. Auzul foarte dezvoltat este dublat de o buna vedere; ochii bufnitelor sunt atat de mari incat abia se pot misca in orbite. Unele bufnite vaneaza si ziua, in special in perioadele cand au de ingrijit pui. De fapt din cele 135 de specii existente, numai 50 sunt cu adevarat nocturne, majoritatea vanand in amurg. Hrana este ingerata in bucati mari, cu blana si oase. Sucurile lor digestive nu pot prelucra, insa, decat partile moi nutritive. Astfel ca bufnitele regurgiteaza oasele, ciocurile, ghearele, blana etc. animalelor sau insectelor inghitite, sub forma unor cocoloase. Pentru a trece mai usor, cocoloasele sunt astfel formate incat partile dure se afla in centru, iar blana si penele in exterior si sunt acoperite de un strat subtire de mucus. In functie de continutul acestor cocoloase se poate stabili specia din care face parte bufnita respectiva (cocoloasele bufnitei mici, de ex., contin cu precadere insecte, iar cele ale bufnitei roscate oase si blana de soareci), precum si speciile de mamifere mici aflate in regiune. Ouale rotunde, albe sunt depuse in vizuini, scorburi dar si liber pe sol sau in nise stancoase sau in cuiburile altor pasari (de ex. Bufnitele pitice se instaleaza in cuiburile ciocanitorilor aurii, dupa ce acestea le abandoneaza). Puii se nasc cu ochii si cu urechile inchise si sunt acoperiti cu un puf de culoare deschisa, din care se formeaza un penaj intermediar. Acestia sunt hraniti cu insecte, soareci, broaste si cu pasari mici. Hranirea este usor diferite decat cea a pasarilor de prada diurne, in sensul ca puii iau in primire hrana de la adulti atunci cand acestia doar ating cu hrana capul si coltul ciocului lor. www.zooland.ro