Subordinul furnicarilor, Myrmecophagidae, face parte din ordinul Edentata, al mamiferelor nedintate si este reprezentat de animalele tropicale care traiesc, in special, in regiunile Americii Centrale si de Sud si se hranesc cu furnici si alte insecte asemanatoare. Corpul, capul si botul lor sunt foarte lungi. Coada atinge aproape jumatate din lungimea corpului, iar trupul le este acoperit de o blana deasa si zbarlita. Picioarele prezinta cate cinci degete, dintre care nu toate sunt prevazute cu gheare. Orificiul bucal este foarte ingust, iar limba este lunga si vermiforma. Datorita glandelor salivare estrem de dezvoltate, limba se mentine aproape in permanenta umeda si lipiciaosa, constituind un instrument ideal de prindere a furnicilor. Cea mai mare specie de furnicar este Myrmecophaga tridactyla, denumit ai Paraguay yurumi sau furnicarul mare. Corpul acestuia ajunge pana la 2 m lungime si este acoperit de peri desi, tepeni si aspri la pipait, care atarna in jos pe partile laterale si numai pe cap stau vertical in sus. Varful botului, buzele, pleoapele si talpile piciaorelor sunt nude. Culoarea blanii este cenusie, amestecata cu negru, iar de la gat pana la mijlocul trunchiului prezinta o fasie neagra cu marginile albe. Poate fi intalnit in Paraguay si mai rar in rasaritul Americii de Sud. Animalul nu-si face vizuina si nici loc de sedere stabil; de obicei, se deplaseaza singur pe sol, ratacind prin campii si dormind acolo unde il surprinde noaptea. La polul opus ca si dimensiuni se afla furnicarul pitic sau cu doua degete (Cyclopes didactylus), un animal de marimea unei veverite (cca 40 cm lungime, dintre acre coada masoara 18 cm). Blana lui este moale si matasoasa, avand partea dorsala de culoare roscata si cea ventrala de culoare cenusie. Traieste singur, ca si rudele sale, este un animal nocturn, care isi petrece ziua dormind intre crengile copacilor. Arealul lui de raspandire cuprinde America Centrala si de Sud. O specie de furnicar, excelent de bine adaptata conditiilor de mediu este furnicarul african. Datorita acestui animal, denumit de catre bastinasi “aardvak”, care in limba africaans inseamna “porc de pamant”, pepenele de desert isi poate dezvolta fructele cu seminte sub pamant, fiind, in acest fel, protejate de arsita distrugatoare. Acest animal are forma si comportamentul unui porc: scurma dupa hrana (in mod obisnuit se hraneste cu termite), dezgropand pepenii de desert, al caror suc ii potoleste setea. Semintele acestui fruct trec prin stomacul furnicarului si sunt eliminate apoi in solul secetos. Astfel, aardvak isi planteaza in fata vizuinei “loturi de pepeni”. www.zooland.ro