Puricii sunt reprezentantii ordinului Aphaniptera, din familia Colepteroidae, care costituie, fara indoiala, una dintre cele mai numeroase familii din tot regnul animal, cuprinzand aproape o treime din toate speciile de animale cunoscute si aproape o jumatate din speciile de insecte descoperite. In stare adulta, puricii sunt foarte bine adaptati la viata parazitara, prin structura corpului lor si prin modul de trai. Corpul turtit lateral, antenele asezate in santuri, perii indreptati inapoi si picioarele puternice ii fac capabili sa se deplaseze cu usurinta prin desisul perilor sau al penelor altor animale. Sunt lipsiti de aparat bucal pentru rupt, avand aparat pentru intepat si supt. Spre deosebire de paduchi, care sunt paraziti stationari, puricii isi parasesc gazdele dupa ce se hranesc cu sangele acestora, petrecandu-si restul timpului in cuibul sau adapostul animalelor parazitate. Exceptie fac: femela Tunga a purecelui de nisip, din regiunile tropicale si femelele unor specii inrudite, care in stare de imago (forma adulta) sunt paraziti stationari, traind permanent infipti in pielea gazdei lor. Larvele puricilor seamana cu cele de diptere. Ele se hranesc cu resturile organice din asternutul sau din cuibul gazdei si se transforma in nimfe. Dupa 7-10 zile de dezvoltare nimfala are loc ecloziunea purecelui adult. Acesta ramane in tesaturile coconului pana la un momet dat, cand, sub impactul unei zguduituri, este determinat sa iasa afara. Acesti paraziti pot trai pana la 500 de zile, daca sunt bine hraniti si sunt cu mult mai putin specializati pe o anumita gazda decat sunt paduchii. Astfel ca omul, de exemplu, poate fi atacat atat de puricele de om (Pulex irritans), cat si de puricii de sobolani (Xenopsylla cheopis), de puricii de caine (Ctenocephalus canis), de puricii de pisica (Ctenocephalus felis) sau de puricii de gaina (Ceratophyllus gallinae). Aceasta polifagie face ca puricii sa fie unii dintre cei mai periculosi transmitatori de epidemii. Ajutati de picioarelor lor lungi, puricii pot face salturi impresionabile. Astfel, ei pot sari in inaltime dintr-un punct fix, de pana la 130 de ori mai mult decat lungimea propriului corp – echivalentul unei sarituri de 60 m peste Turnul Eiffel a unei persoane. Si puricii pot repeta acest salt de peste 500 de ori pe ora, aproape fara oprire, timp de 3-4 zile. Acest fapt este posibil datorita prezentei resilinei in toracele animalului, resilina fiind o proteina care, comprimata, stocheaza o cantitate imensa de energie. In momentul decolarii segmente din toracele purecelui se decupleaza si degaja energie, propulsandu-l in aer. www.zooland.ro