Broasca Matamata este una dintre cele mai impresionante specii de broaste acvatice din lume. Ceea ce face ca animalul sa fie de neconfundat este forma specifica a capului si a gatului. Capul acestei broaste sedentare este mare, aplatizat si are forma triunghiulara, fiind acoperit de tuberculi in forma de smocuri falfaitoare, care se intind si in zona gatului sau lung. Aceasta specie deosebita a fost descrisa pentru prima oara in anul 1741 de catre naturalistul francez Pierre Barrere – „broaste testoase de dimensiuni mari, avand o coama solzoasa, acoperita de tepi” – fiind ulterior (1783) clasificata de naturalistul german Johann Gottlob Schneider. In decursul a doua secole specia a fost redenumita de 14 ori, ajungandu-se in final la numele de Chelus fimbriatus, dat de Robert Mertens in anul 1934. Traducerea din limba latina demonstreaza ca numele i-a fost atribuit in functie de infatisarea sa atipica: broasca cu breton. Carapacea sa aspra in forma de patrulater, neagra sau maron poate ajunge pana la 45 de cm. la exemplarele mature, iar greutatea depaseste uneori 15 kg, Matamata fiind una dintre cele mai mari broaste testoare din lume. Femelele sunt, in general mai mari decat masculii. Capul si gatul acestor animale sunt lungi si netede, fiind acoperite cu protuberante sub forma de striuri, negi sau smocuri de piele. Habitatul broastelor Matamata il reprezinta regiunile mlastinoase din nordul Boliviei, Ecuator, estul Columbiei si al Peru, Venezuela si nordul Braziliei. Este o specie acvatica, insa nu este o foarte buna inotatoare si prefera apele mai putin adanci, care nu ii acopera botul, permitandu-i sa respire la suprafata. Din cate se pare, Matamata este un pradator nocturn, hranindu-se cu pesti, vertebrate de apa dulce si chiar cu mamifere mici sau pasari care se aventureaza in apropierea apelor. In general, aceste broaste supravietuiesc bine in captivitate, traind pana la 15 ani. Gradinile zoologice si colectionarii privati le prefera pentru aparitia lor unica si pentru necesitatile modeste pe care le solicita cresterea lor. Un acvariu de dimensiuni mari, nu foarte adanc le este suficient, iar ca hrana au nevoie de peste viu de dimensiuni mici (in general, se foloseste pestele de momeala), pe care il inghit intreg. Singura problema a broastelor Matamata aflate in captivitate este aceea ca se reproduc rareori. In salbaticie imperecherea are loc in lunile octombrie sau noiembrie. Masculii isi curteaza femelele executand miscari ritmice din cap, inchizand-si si deschizand-si periodic gura. Dupa imperechere, femela depune 12 pana la 28 de oua mari, care eclozeaza dupa aproximativ 200 de zile. Temperatura optima de clocire este de 28-29 de grade celsius. www.zooland.ro