Dugongii sunt singurele mamifere marine care se hranesc exclusiv cu plante de apa, ceea ce le-a atras denumirea de „vaci de mare”. Aceste animale de dimensiuni mari – 2,4 pana la 4 m. lungime si intre 200 si 600 kg. greutate – au corpul rotund, acoperit cu o piele groasa, rigida si neteda, de culoare crem pal, nuanta devenind din ce in ce mai inchisa odata cu inaintarea in varsta. Inotatoarele fronale au involuat, capatand forma unor brate scurte de aproximativ 35-45 cm. Acestea sunt folosite de catre exemplarele tinere in propulsare, adultii utilizandu-le mai mult pentru echilibru, in locomotie ajutandu-se de coada lor plata, in forma de varf de ancora. Buza superioara este despicata si iesita in afara, acoperind gura animalului. Buza inferioara si partile distale ale cerului gurii sunt prevazute cu niste tampoane carnoase, adaptate hranei exclusiv vegetale. Vacile de mare traiesc intr-un spatiu larg, situat in regiunea Indo-Pacifica, de la coasta de est a Africii si pana in insulele din vestul Pacificului (insula Vanuatu, de ex.). Din pacate, numarul populatiei a scazut in timp, majoritatea exemplarelor traind, la momentul actual, pe coasta de nord a Australiei. Dugongii sunt excelenti scufundatori, gratie structurii fetei lor, iar mustatile din jurul gurii ii ajuta sa simta chiar si in noroi. Imperecherea are loc in tot cursul anului, iar femelele nasc dupa mai multe luni, perioada exacta de gestatie necunoscandu-se inca – se presupune ca este de un an. De obicei ele nasc un singur pui, si numai in cazuri exceptionale gemeni. Nasterea are lor in zonele mlastinoase din apa, iar puii sunt capabili sa inoate imediat, avantandu-se catre suprafata. Dimensiunile acestora sunt de 100-120 cm lungime si circa 20-35 de kg. Ei sunt purtati in jur de un an de catre mame, alaptarea efectuandu-se aproximativ 18 luni de la nastere, desi puii se hranesc cu iarba dupa primele 3 luni. Femelele au mameloane in zona toracica, caracteristica ce a atras dupa sine speculatia ca dugongii sunt de fapt legendarele „sirene”. Asocierea a fost determinata si de faptul ca dugongii isi tin puii intre inotatoarele din fata, la fel cum o persoana tine un copil. Animalele se hranesc in grup, in apele putin adanci din apropierea costelor, iar la apropierea unei barci ei se ridica, scotand din apa partea de sus a corpului. De pe capete le atarna tulpini lungi de plante acvatice, asta putand explica de ce, pe alocuri, se povesteste ca sirenele ar fi avut plete verzi. E posibil ca marinarii care au intilnit pentru prima oara animelele sa fi crezut ca acestea sunt o specie umanoida. La o privire mai atenta se poate constata, insa, ca dugongii, seamana mai degraba cu elefantii, datorita structurii fetei si a dimensiunilor lor, astfel ca unii cercetarori au lansat, in urma unor analize comparative, ideea ca elefantii preistorici erau amfibii – o ipoteza mult mai realista decat prima. Ordinul Sirenia include patru specii de mamifere acvatice, trei de apa dulce – lamantini (traiesc in America de Nord si de Sud si in Africa) si cea de-a patra marina – dugong. www.zooland.ro