Randunica arctica este o pasare migratoare pe distante lungi, care se grupeaza anual in vederea efectuarii unor curse record de aproximativ 35.000 km, de la un capat al globului la celalalt – din tinutul arctic si pana in cel antarctic – unde isi petrece iarna si are loc imperecherea. Este probabil cea mai lunga migratie efectuata de vreo pasare cunoscuta, ceea ce inseamna ca randunica vede soarele mai mult decat oricare alt animal, in expeditia sa catre sud, unde petrece “cea de-a doua vara”. Sterna paradisaea este foarte asemanatoare ca aspect cu randunica comuna – Sterna hirundo – fiind ceva mai mica decat aceasta, cu pliscul mai scurt si coada mai lunga. Lungimea aproximativa a corpului este de 33 – 39 cm, deschiderea aripilor de 76-85 cm; penajul este cafeniu cu alb; ciocul drept, la fel de lung ca si capul, si picioarele sunt rosii, iar capul alb este prevazut cu o “coroana” neagra. Este o pasare de mare din familia Sternidae, care traieste pe continentul arctic, in zonele nordice temperate. Speranta de viata este mare, unele exemplare putand ajunge la varsta de 30 de ani. Se hraneste cu peste si intervertebrate marine. Sterna paradisaea produce o varietate de sunete, doua dintre cele mai cunoscute fiind strigatul de alarma, pe care pasarea il scoate la vederea posibililor pradatori si strigatul de avertizare. Cel din urma are un caracter social si este produs atunci cand intre indivizii din colonie au loc ciocniri agresive. Randunicile arctice formeaza cupluri pe viata si, in cele mai multe dintre cazuri, se intorc in aceleasi colonii in fiecare an. Exemplarele incep sa se imperecheze dupa varsta de 3 – 4 ani. Ritualul este elaborat, in special pentru pasarile care cuibaresc pentru prima oara. Acesta incepe cu asa-numitul “zbor inalt”, in care femela isi urmeaza masculul la altitudini mari, dupa care coboara impreuna usor. Spectacolul este urmat de “zborul dupa peste” in timpul caruia masculul ii ofera femelei hrana. La sol ritualul continua cu mersul tantos al masculului, care se invarte in jurul femelei, cu coada ridicata si cu aripile lasate. Seria demonstratiilor se incheie cu zborul in cer al ambilor parteneri, unul in jurul celuilalt. Cuibul va fi apoi construit in gropi sapate in pamant, la o distanta apreciabila de tarm, in locuri cu vegetatie scurta. Femela depune unu pana la trei oua, pe care le cloceste vreme de 24 de zile. In acest timp masculul apara cuibul de pradatori. Cand sezonul de imperechere se sfarseste, iar puii sunt apti de zbor, pasarile pornesc din nou in lunga lor calatorie catre sud, in cautarea hranei. www.zooland.ro