Leopardus jacobita sau pisica Anzilor reprezinta o specie de dimensiuni mici, din care se presupune ca mai exista aproximativ 2500 de exemplare, fiind considerata una dintre cele mai amenintate specii de pisici salbatice din lume si una dintre cele mai rare feline ale Americii de Sud. In trecut era cunoscuta sub denumirea de Oreailurus jacobita, numele genului Oreailurus, al familiei Felidae, provenind din grecescul “oreos” care inseamna “munte” si „ailurus”, care se traduce prin “pisica”. Jacobita este numele dat speciei in cinstea Jacobitei Mantegazza. Este un animal extrem de rar, despre care nu se cunosc foarte multe amanunte, iar asemanarea cu pisica pampasului (Leopardus colocolo) a atras dupa sine si mai multe dificultati in studierea acestei specii. Referitor la pisica anzilor au fost facute numai cateva observatii in salbaticie, exista un numar mic de fotografii si au fost prezervate numai cateva mostre de piele si oase in muzee. Este descrisa ca fiind o pisica mica, dar robusta, cu blana lunga de culoare gri-cenusie prevazuta cu pete rosii-cafenii. Partile superioare ale corpului sunt marcate cu dungi groase mai inchise la culoare, care se extind pana in partea de jos a spatelui si dungi cenusii proeminente de jur imprejurul pieptului si al picioarelor anterioare. Coada este groasa si lunga, reprezentand aproximativ 70% din lungimea animalului si este marcata de circa sapte inele de culoare inchisa. Lungimea corpului poate ajunge pana la 60 cm, iar a cozii de pana la 42 cm. Pisica anzilor cantareste aproximativ cinci kilograme si jumatate. Are dimensiunile unei pisici domestice, insa poate parea mai mare datorita cozii sale lungi si a blanii foarte bogate. Nasul este negru, iar parul din zona abdominala este alb cu pete intunecate. Traieste in zona muntilor Anzi la altituni de peste 4000 m., pe o distanta de 620.000 km., in patru tari: Argentina, Bolivia, Chile si Peru, prezenta ei in acest teritoriu fiind extrem de rara. Leopardus jacobita imparte acelasi teritoriu cu speciile de rozaroare de talie mica: Chinchilla lanigera (chinchila) si Lagidium (viscachas), pe care le si vaneaza. Aceste animalute scapa deseori de pradatori sarind printre stanci si facand manevre bruste. Pentru a le urmari, pisicile Anzilor isi echilibreaza pozitia corpului cu ajutorul cozii lor lungi. Dieta poate contine si alte specii din randul pasarilor, al reptilelor sau alte rozatoare, insa nu exista informatii precise referitoare la acest aspect. Se stie ca au un acut simt al auzului, avand timpanele bine dezvoltate, ceea ce le ajuta foarte mult la vanatoare. Pot intra in competitie cu pisicile pampasului atat in ceea ce priveste hrana, cat si teritoriul. Perioada de fatare dureaza, cel mai probabil, intre lunile octombrie si aprilie, iar sezonul de imperechere se extinde pana in lunile noiembrie-decembrie. Intervalul cuprins intre octombrie si martie (care corespunde sezonului de primavara-vara in emisfera sudica), este cel in care vegetatia se afla la maximum de productivitate, reprezentand cea mai buna perioada pentru nasteri. Nu se cunosc exact dimensiunile unui pui la nastere, insa din observatiile facute in doua locatii diferite s-a constatat ca pisica anzilor fata cate doi pui. Cauzele disparitiei acestei specii se pare ca nu tin neaparat de oameni, cum se intampla de obicei. Ele se leaga mai ales de regimul de hrana al pisicilor – rozatoarele, in special chinchila, avand o arie de distributie neregulata, fiind greu de vanat si aflandu-se la randul lor in declin ca numar de exemplare. Desigur ca si vanatoarea si restrangerea habitatului natural au contribuit la disparitia treptata a acestei specii de pisici salbatice. Corina DovincaZooLand.ro Photo: wikipedia.org