Animalele de casa reprezinta pentru cei mici parteneri ideali de joaca. Acestea alunga numaidecat plictiseala. Un animal de casa in mijlocul familiei influenteaza pozitiv dezvoltarea copiilor, devinind mai activi, mai sociabili. Multi copii au o legatura stransa cu prietenii lor necuvantatori, invatand astfel sa-si asume anumite responsabilitati. Animalele le arata celor mici prin comportament care sunt limitele peste care nu au voie sa treaca. Copiii iubesc natura, deci implicit si animalele. Acestea ne dezvaluie multe laturi interesante: ochii pisicii lumineaza in intuneric, multe pasari canta foarte frumos… Analizand comportamentul animalelor ajungem sa ne punem multe intrebari: Poate invata un hamster sa socoteasca? Cum poate zbura o pasare? Animalele au un alt comportament fata de cel al oamenilor. Astfel, copiii invata sa respecte particularitatile acestora. Copiii realizeaza foarte repede ca un animal nu este o jucarie. Ei isi dau seama ca acesta este o fiinta independenta, de care trebuie sa aiba grija si ale carei necesitati trebuie respectate. Cei mici invata sa fie atenti la reactiile animalului: daca pisica nu vrea sa se joace, atunci acest lucru va fi evident. Copiii invata sa fie responsabili, iar sentimentul de autoapreciere este intarit. Copiii problema devin mai linistiti si mai echilibrati. Astfel, in loc sa stea ore intregi in fata calculatorului, acestia se bucura in timpul liber de iesirile in parc si de miscarea in natura alaturi de animalul de casa. Uneori, pentru copiii care traiesc in mediul urban, animalul de casa este singura legatura cu lumea necuvantatoarelor. Exista si parti mai putin placute: animalele mici traiesc doar cativa ani. Multi copii invata abia atunci ce inseamna moartea, ce inseamna tristetea si durerea si cum sa treaca peste aceste prime experiente de viata. De la ce varsta isi poate asuma copilul responsabilitatea fata de animalul de casa? Incredintarea unui animal de casa reprezinta o modalitate foarte buna pentru a-l face pe micut sa devina mai responsabil. Cu toate acestea. Copiii mai mici nu sunt in masura sa se descurce fara ajutorul celor din jur. Parintii trebuie sa ii supravegheze un timp pentru ca totul sa decurga bine. Copiii de gradinita nu se descurca fara ajutor in cresterea unui animal de casa. Parintii trebuie sa intervina atunci cand este vorba de igiena si hrana noului membru al familiei. Acest lucru nu inseamna ca parintii trebuie sa isi asume toate responsabilitatile in ceea ce priveste cresterea acestuia. De aceea, treburile vor fi impartite. Parintele trebuie sa-si invete copilul cum este bine sa se poarte cu animalul si cum sa-si exprime dragostea fata de acesta. Micutul porcusor de Guineea nu trebuie strivit in brate pentru a-i arata dragostea! Constientizarea responsabilitatilor fata de cresterea unui animal evolueaza treptat. Cu timpul, copilul poate prelua tot mai multe atributii. Aproximativ la varsta de 8 ani copiii pot avea grija de animalul de casa, il pot hrani corespunzator si pot avea in vedere si igiena acestuia, bineinteles sub atenta supraveghere a parintilor. De ingrijirea unui caine sau a unei pisici se pot ocupa copiii care au ajuns la varsta de 12 ani. "Lupta" zilnica pentru ingrijirea animalului Cusca iepurilor miroase ingrozitor, hrana lipseste… Multi parinti sunt nemultumiti atunci cand copilul nu-si duce treaba la bun sfarsit si nu se ocupa de animalul de casa. Uneori acesta este total neglijat, ramanad in cusca lui singur, fara apa sau fara mancare. Explicatile copiilor dvs. faptul ca au o responsabilitate pe care trebuie sa si-o asume fata de mica vietate. Copiii mici trebuie ajutati si indrumati de catre parinti cand este vorba de ingrijire si hrana. Cel mai bine este ca acestia sa primeasca responsabilitati usoare: papagalul are nevoie zilnic de apa limpede, iepurasul mananca papadie proaspat culeasa… Curatarea custii este o sarcina prea grea pentru un copil mic, dar acesta il poate ajuta pe parinte ducand in container punga de gunoi. Pe parcursul timpului, copiii invata si pot avea din ce in ce mai multe sarcini. Cu toate acestea dvs. aveti datoria sa ii reamintiti copilului de fiecare data ce are de facut. Prin aceste datorii cei mici invata sa-si asume responsabilitati si sa aiba grija de alte fiinte. In cazul in care animalul de casa moare… Micile vietati nu traiesc mult, acestea se pot imbolnavi sau pot avea accidente. De obicei, pierderea prietenului necuvantator este foarte dureroasa pentru un copil. In majoritatea cazurilor, este primul contact cu moartea. Copiii percep in felul lor astfel de intamplari: picteaza imaginea prietenului iubit, aduna toate jucariile intr-o cutie… Nu aduceti un “inlocuitor” pentru animalul de casa pierdut. Copilul dvs. avea o relatie deosebita cu acesta. O sa va spuna la momentul potrivit cand isi doreste un nou prieten. ZooLand.ro