Aspectul acestui caine, temperamentul sau jucaus, precum si minimum de intretinere pe care il pretinde, l-au facut sa devina cel mai popular caine de companie, desi calitatile sale native l-au destinat vanatorii. In sec. XV, teckelul era cunoscut sub numele de “Dachshund”, ceea ce inseamna “caine de viezure”, nume care se mai pastreaza inca in tarile vorbitoare de limba engleza – la noi fiind cunoscut sub denumirea de “soricar”, echivalentul acestei sintagme.Dachshundul cantarea 10-12 kg si era ceva mai robust, iar ca temperament semana mai degraba cu Terrierul – curajos, se avanta chiar si in fata unui mistret, pe care il araca singur. Teckelul actual – cel cu parul scurt – se presupune ca ar fi rezultatul unei mutatii naturale, intretinute prin selectii, iar calitatile si aspectul, asemanatoare Bassetilor, le datoreaza unui caine de haita de talie mare, de tip Bruno de Jura, din care provin Bassetii francezi. Produsul acestei mutatii – un caine cu corp normal, dar cu picioare scurte, a fost incrucisat cu diverse varietati de Pinscher, de la care a mostenit calitatile de excelent vanator de vizuina si antipatia fata de soareci, sobolani, viezuri si vulpi. Incrucisarile Teckelului cu par scurt cu Epagneuli de origine germana sau engleza au condus la aparitia varietatii cu par lung. Tarziu, in sec. XVIII, dupa ce Teckelul cunoaste o mare raspandire, apare si varietatea cu par aspru, prin imperecherea Teckelului cu par scurt cu Schnauzerul. Tipul actual al varietatii a rezultat in urma incrucisarii cu Dandie-Dinmont Terrierul. Teckelul din ziua de astazi se prezinta in 27 de varietati, diferentiate in functie de culoare, greutate si par.Acest caine este foarte atasat de stapanul sau, curat, vioi si mobil. Este un animal independent si uneori viclean, foarte sensibil la amenintari si pedepse si incapatanat, invatand mai usor in cazul in care este indemnat cu blandete si fermitate. Teckelul este predispus la obezitate, de aceea este recomandat sa i se asigure suficienta miscare zilnica.Cainii din aceasta rasa au capul prelung, craniul usor bombat, fara sant frontal, stop putin marcat, trufa uscata, fin cizelata, neagra sau maro. Ochii, de marime mijlocie si forma ovala, variaza intre caprui deschis si maro inchis, in functie de culoarea blanii. Urechile sunt lungi, plate, rotunjite la varf si foarte mobile. Partea anterioara a acestora se lipeste de obraz.Corpul Teckelului este alingit, picioarele sunt scurte si pieptul adanc. Spatele este scurt si rigid. Este mai robust in partea anteriara a corpului, caracteristica care ii permite sa fie util si in subteran. In ansamblu, cainele prezinta un corp lung si compact, cu o usoara suplete de Levrier, daca se tine seama de pieptul sau puternic dezvoltat. Punctul cel mai coborat al acestuia trebuie sa se gaseasca la o distanta de sol egala cu 1/3 din inaltimea totala a animalului. Cu toate aceastea si in ciuda membrelor sale scurte, Teckelul nu pare greoi sau impiedicat, insa nici foarte delicat sau firav.Indiferent de marimea lor, Teckelii se incadreaza in trei mari grupe, in functie de par: cu par scurt – des, lucios, neted, ceva mai lung pe partea inferioada a cozii; cu par aspru – blana are aceeasi lungime pe tot corpul, cu exceptia botului cu mustati si barba, a sprancenelor stufoase si a urechilor acoperite cu par scurt; cu par lung – matasos, drept sau ondulat, lucios, fomand franjuri mai lungi pe urechi, gat, pe partea posterioara a membrelor si pe coada.Culoarea variaza foarte mult, Teckelii putand fi unicolori (cu precadere castaniu), bicolori (negru, maro, gri sau alb) sau arlechin (nuanta de baza este castaniu). In functie de greutate, se disting trei varietati: standard (ideal 6,57 kg), pitic (nu mai mult de 4 kg) si kaninchen (max 3,5 kg).Corina DovincaZooLand.ro