Desi la origini, Dalmatianul era destinat in exclusivitate vanatorii, admiratia exagerata a englezilor pentru calitatile, dar mai ales pentru aspectul sau deosebit il transforma in caine de companie. Cu toate ca standardul sau este iugoslav, este aproape cert ca rasa nu provine din Dalmatia. Ipoteza cea mai plauzibila ar fi aceea ca Dalmatianul se trage din Bracul bengal – rasa disparuta in momentul de fata – incrucisat de englezi cu Pointerul su Bull Terrierul. Vechimea rasei este, si ea, controversata, existand din vechime reprezentari egiptene ale unui caine asemanator dalmatianului (sau Dogului german – inca nu s-a stabilit clar), dar cu un alt tip de urechi. Cu certitudine, insa, dalmatianul acompania, in sec XVIII, echipajele de lux in Anglia, alergand pe langa trasuri (coach dog). Probabil ca in acest fel se explica si prietenia solida intre acesti caini si cai. Dalmatianul este un caine inteligent, un bun paznic, usor de dresat, fidel stapanului si elegant, fara a avea trasaturi plapande sau delicate. Decorative, robust, rapid si rezistent in alergare, nu i se poate reprosa decat caracterul dificil, defect ce provine insa din tare mostenite de la rasele din care provine. La nastere, Dalmatianul este complet alb, petele incepand sa-i apara treptat, la doua saptamani de la nastere fiind bine conturate. Craniul sau este plat, destul de lat intre urechi; stopul moderat; botul lung (nu ascutit) si viguros. Ochii sunt usor departati, de marime mijlocie, rotunzi, vioi si stralucitori, avand o expresie inteligenta. In functie de culoarea petelor blanii, acestia pot fi negri sau caprui. Urechile sunt mai late la baza, ingustandu-se treptat spre varful rotunjit; sunt purtate apropiate de cap. Pieptul nu este foarte lat, insa este profund si spatios. Spatele Dalmatianului este puternic si la acelasi nivel, cu sale musculoase si bine arcuite. Umerii sunt usor oblici, membrele anterioare perfect drepte, cu o puternica osatura rotunda. Coada are lungimea medie, fiind puternica la baza si subtiindu-se treptat spre varf. Cu o usoara curbura in sus, ea nu trebuie sa fie niciodata incovrigata. Parul este scurt, dur si des, cu aspect neted si stralucitor. In privinta culorii se disting doua varietati, fondul fiinda, insa, intotdeuna alb – cu pete negre sau cu pete maro-roscat. Acestea sunt rotunde si clare, cat mai uniform distribuite. Talia ideala pentru masculi este de 56-61 cm, iar pentru femele: 54-58 cm. Greutatea medie a animalului este de 22-25 kg. Caracterul sau protector exagerbat il determina sa faca pe plac tuturor, desi nu este foarte prietenos cu persoanele pe care nu le cunoaste. Dalmatienii naparlesc, iar parul lor scurt poate constitui o problema in cazul in care cresteti un astfel de caine in apartament. De aceea, este recomandat sa-l periati o data sau de doua ori pe saptamana, indepartand astfel firele “moarte”. De asemenea, in timpul iernii, cand umiditatea este scazuta, cainele prezinta o piele “crustoasa”, necesitand o ingrijire speciala. Corina DovincaZooLand.ro