Grupul de pradatori de mare, din care fac parte anemonele, numite si: deditei de mare sau actinii, apartine ordinului Actiniaria. Numele acestora (anemone) provine de la specia de flori terestre, datorita coloritului lor variat si aspectului de floare. Sunt indeaproape inrudite cu coralii, meduzele si hidrele. Se prezinta sub forma unui polip, care are atasat, pe suprafeta inferioara, un picior adeziv, denumit disc suport; are corpul in forma de coloana, care se termina cu un disc oral. Orificiul bucal se afla in centrul acestui disc oral, inconjurat fiind de tentacule, prevazute cu celule veninoase, care indeplinesc un rol important in aparare si in capturarea prazii. Anemonele isi obtin hrana intepand. Cand o vietate se atinge de tentaculele lungi si unduitoare, acestea degaja sageti spiralate, numite “nematocite”, care tasnesc inafara, injectand victima cu venin. Otrava (actinoporins) este un amestec de toxine, inclusiv neurotoxine, care paralizeaza prada si permite ca aceasta sa fie mutata din gura in cavitatea gastrovasculara, pentru a fi digerata. Se pare ca veninul anemonelor este extrem de toxic pentru crustacee si pentru majoritatea pestilor (una dintre exceptii reprezentand-o pestele clov sau pestele anemona, care traieste la adapostul acestei vietati), care costituie prada naturala a acestor organisme. In plus fata de rolul de capturare a prazii, se pare ca otrava, eliberarta in apa marii, joaca un rol important si in apararea impotriva potentialilor pradatori. Anemonele traiesc in colonii formate din clone identice, fixate pe strancile, pietrele sau pe recifii de corali de pe tarmurile din tot estul Atlanticului si din Mediterana si se deplaseaza cu ajutorul unui clopot pulsatil. Atunci cand doua colonii distincte se intalnesc si membrii acestota intra in contact, intre ei au loc batalii subacvatice elaborate. Desi par delicate, anemonele de mare sunt luptatori eficienti, razboiele dintre indivizi desfasurandu-se dupa anumite strategii, existand, se pare, pana si caste bine definite: razboinici, iscoade, reproducatori. La reflux, actiniile sunt contractate si "tacute", insa, imediat ce fluxul acopera coloniile, iscoadele depasesc granita si cauta locuri de extindere a coloniei. Razboinicii, organismele mai mari si mai bine inarmate, isi umfla tentaculele si incep sa le roteasca. Anemonele de mare cu rol reproducator se afla in centrul coloniei, fiind pazite de atacurile inamice. Un “atac” poate dura 10 minute sau chiar mai mult, fiind greu de observat, pentru ca se desfasoara intr-un ritm foarte lent. Tentaculele otravitoare ale animalului se umfla si se invinetesc de furie. Apoi, acesta isi extinde pe verticala coloana corpului sau moale, inainte de a se napusti asupra rivalului, infigandu-si sirul de tepi otravitori, umflati, in carnea acestuia si lansand o “salva” de celule incarcate cu venin, care poate fi letala. Lupta se termina atunci cand una dintre anemone se indeparteaza de “inamic”, cu tentaculele retrase. ZooLand.ro