Clonarea animalelor – o modă care câștigă teren În ultimii ani, clonarea animalelor de companie a devenit un fenomen tot mai popular în rândul iubitorilor de animale din Europa și Marea Britanie. Cei care și-au pierdut prietenii necuvântători apelează din ce în ce mai des la soluții științifice pentru a-i “readuce la viață”. Cu toate că prețul pentru o astfel de procedură poate ajunge și la 50.000 de dolari, dorința de a păstra vie legătura cu un animal drag pare să depășească orice considerent financiar sau etic. Companii specializate din Statele Unite, Coreea de Sud și China oferă aceste servicii. Numărul comenzilor din Europa a crescut constant în ultimii ani. Povestea emoționantă a lui Lucas și a stăpânei sale, Louise Hoynkins Louise Hoynkins, o femeie de afaceri din Miami, a trecut printr-o experiență devastatoare când câinele ei, Lucas, un Boston Terrier, adorabil, inteligent și încăpățânat – a fost diagnosticat cu limfom, la doar șapte ani. Cei doi împărțiseră o legătură profundă. Lucas o însoțise în peste 30 de țări și îi oferise sprijin emoțional în cele mai grele momente. „Era sufletul meu pereche”, spune ea. Inițial, Louise și soțul ei, Justin, nu au avut în plan să-l cloneze pe Lucas. Ideea a venit în momentul în care au căutat un donator compatibil pentru o posibilă transplantare de măduvă osoasă. Cum fratele lui Lucas nu era potrivit, clonarea a apărut ca o soluție de urgență. Din păcate, câinele a murit la doar 27 de zile după diagnostic, înainte ca procesul să poată fi finalizat. Totuși, Louise nu a renunțat. A trimis un eșantion de țesut către o clinică de specialitate care a reușit să producă milioane de celule într-un timp record. Acestea au fost folosite pentru a crea un embrion. Apoi, acesta a fost purtat de o mamă surogat, o procedură disponibilă în SUA din 2004. Reîntâlnirea cu “Lucas” Cinci luni mai târziu, Louise a fost informată că nu s-a născut un singur cățel, ci doi. Deși știa că nu poate recrea exact aceleași amintiri sau sufletul lui Lucas, asemănarea dintre pui și câinele original a fost, după spusele ei, „cutremurător de precisă”. Comportament, preferințe, chiar și trăsături de personalitate. Louise a simțit că îl regăsește pe Lucas în noul cățel, descriindu-l ca o „reîncarnare emoțională”. Reacțiile celor apropiați au fost amestecate. Unii i-au oferit sprijin, în timp ce părinții au considerat decizia o nebunie. Un prieten apropiat a acuzat-o că „se joacă de-a Dumnezeu”. Louise recunoaște că a fost afectată de critici și a trecut printr-o depresie profundă. Cu toate astea experiența clonării a fost cea care i-a vindecat inima. Este clonarea animalelor un miracol sau o problemă etică? Clonarea animalelor domestice ridică numeroase întrebări etice și științifice. Din punct de vedere genetic, un animal clonat este o copie identică. Cu toate astea, specialiștii subliniază că personalitatea, comportamentul și dezvoltarea emoțională sunt influențate nu doar de gene, ci și de mediu, de relațiile formate în viață și de experiențele trăite. Așadar, nu se poate vorbi despre „același animal”, ci mai degrabă despre un individ nou cu un bagaj genetic identic. Procedura implică suferință pentru animalele folosite ca mame surogat și nu garantează reușita Rata de succes este de aproximativ 20-30%. În plus, clonarea animalelor implică un cost ridicat. Asta transformă procesul într-un lux inaccesibil pentru majoritatea oamenilor. Organizații pentru drepturile animalelor atrag atenția asupra riscurilor de suferință și exploatare. Unii bioeticieni avertizează că, odată normalizată, clonarea ar putea conduce la o atenuare a importanței fiecărei vieți individuale. Clonarea animalelor de companie, deși promite o alinare emoțională pentru cei care și-au pierdut un suflet drag, rămâne o practică controversată. Louise Hoynkins consideră că a fost „un miracol care i-a vindecat inima”. Pentru mulți alții, dilemele morale, riscurile implicate și costurile uriașe pun însă sub semnul întrebării validitatea acestui trend în plină expansiune.