Uneori sunt veseli, alteori sunt triști, iar câteodată rămân cu gândul departe, dându-ne senzația că meditează la cele mai mai grave probleme ale omenirii. Sau, cine știe, poate chiar asta fac cățelușii noștri dragi… Iată câteva întrebări și gânduri care în mod sigur le vin în minte patrupezilor canini, în diverse ipostaze: Dacă nu aflu niciodată cine este un băiat bun? Dacă nu aș fi prin preajmă, omul meu ar sfârși pierzându-și toate mingile. Oamenii își fac nevoile în cel mai mișto bol din care se poate bea. De ce ne recoltează oamenii nevoile? De ce oamenii vorbesc pe ton normal între ei, iar cu noi se pițigăiesc? De ce oamenii se costumează diferit, zilnic? Latru pentru că a lătrat el la mine sau el latră pentru că eu am lătrat la el? Când oamenii aleargă prin cartier, numesc asta “antrenament”. Când eu alerg, țipă toată lumea la mine. De ce oamenii au impresia că ne scot la plimbare, dacă ne țin în lesă? De ce oamenii aruncă mingile ori de câte ori eu le-o aduc înapoi? De ce oamenii își dau blana jos de pe față? Nu le-o fi frig? De ce oamenii se uită la oameni aflați într-o cutie ore întregi? Dacă faptul că latru la poștaș e inutil, cum de mi-am păstrat familia în siguranță atâta timp? Cred că omul meu e masochist. Face baie de bunăvoie zilnic! De ce oamenii pun pe jos cele mai amuzante jucării, ca eu să imi fac nevoile pe ele, iar atunci când fac asta, se supără? Cine ne-a lăsat afară? Cine a mâncat, de fapt, temele? De ce oamenii pleacă în fiecare dimineață de acasă, în loc să stea cu mine, pe canapea? Oamenii își spun în fiecare seară “noapte bună”, dar dacă eu ies în curte și latru asta la ceilalți prieteni ai mei din cartier, oamenii ei mă ceartă. Sursa: Distractify