Rechinul cu gura mare este unul dintre cei mai misteriosi si mai putin intelesi rechini din lume. A fost vazut pentru prima oara in anul 1976, pe coasta Hawaii si s-a constat ca difera atat de mult de celelalte specii de rechini, incat a fost plasat in propria sa familie: Megachasmidae. Descoperirea lui reprezinta una dintre cele mai importante realizari in domeniul marin din secolul XX. Poate creste pana la 5 metri in lungime si poate atinge o greutate de o jumatate de tona, are un cap mare, un bot scurt si, dupa cum sugereaza si numele, o gura extrem de mare. Aceasta contine pana la 50 de randuri de dinti foarte mici si inconvoiati. Corpul acestui rechin pelagic este conic si are un aspect carnos, culoarea este maro-negricioasa pe partile superioare si alba pe partile inferioare. Prezinta doua inotatoare dorsale de dimensiuni inegale si o coada al carei lob superior este pozitionat mai sus. De cand a fost descoperit, din anul 1976, numai 17 exemplare au fost inregistrate, iar majoritatea acestora au fost specimene moarte, fie prinse in mod accidental, fie capturate de pescari. In consecinta, se cunosc foarte putine informatii despre ecologia naturala a acestor pesti evazivi, iar observatiile privind comportamentul lor au fost obtinute abia in anul 1990, cand un exemplar a fost urmarit pentru o scurta perioada de 2 zile. Se pare ca rechinul cu gura mare sufera migratii pe verticala, isi petrece ziua in ape adanci si noaptea in ape de adancimi medii; migratiile sunt puse pe seama mutarii speciilor de krill – hrana predilecta a acestora. Desi in unele zone prinderea rechinilor cu gura mare a fost interzisa, asa cum este orasul de coasta Donsol, recunsocut pentru eforturile depuse in sensul conservarii marine, specia Megachasma pelagios este amenintata cu disparitia. Principala cauza este macelarirea in vederea consumului alimentar, rechinul cu gura mare devenind una dintre delicatesele bucatariei locale, in cadrul careia carnea de rechin se soteaza cu laptele de cocos. Sursa foto Corina Dovinca ZooLand.ro