Deși la noi încă mai are imaginea unui animal dăunător și o năpastă pentru cotețele de găini, dihorul a fost domesticit cu mai bine de 2500 de ani în urmă. Astăzi este un animal de companie căutat și apreciat, dar care încă mai are de îndurat o mulțime de preconcepții. Una dintre cele mai pregnante este cea a mirosului urât specific. Da, dihorii miros, la fel ca orice animal. Dar prin igiena și toaletare, mirosul neplăcut poate fi mult diminuat. Se mai spune că sterilizarea ajută în acest sens și este perfect adevărat – un dihor castrat își reduce mirosul specific cu aproape 90%. În schimb, extirparea glandelor perianale este o măsură controversată de reducere a mirosului. Încă există păreri pro sau contra eficacității acestei metode. Glandele perianale sunt situate de-o parte și de alta a orificiului anal și secretă un fluid închis la culoare cu rol în amprentarea olfactivă a dihorului. Lichidul este eliberat o dată cu defecația și ajută la marcarea teritoriului, dar și la lubrifierea materiilor fecale. Dihorii mai posedă și alte glande de miros pe corp, care împreună cu ele perianale și sudoripare sunt responsabile de degajarea mirosului specific. Obstrucția glandelor perianale apare atunci când ceva blochează orificiul de evacuare a glandelor, iar secreția lor se acumulează în interior. Acestei situații i se pot asocia unele infecții secundare care înrăutățesc prognosticul. Simptome În primele zile de la obstrucție e posibil ca dihorul să nu arate niciun semn de disconfort. Pe măsură ce timpul trece, glandele se umflă tot mai mult și apar ca două protuberanțe de-o parte și de alta a anusului. Sunt tari la atingere și foarte sensibile, imediat dihorul vă va semnaliza că îl doare atunci când puneți degetul acolo. Dacă ați ratat acest simptom vizual, cu siguranță veți observa că dihorul are un disconfort în momentul în care patinează cu fundul pe podea și se deplasează agitat dintr-o parte într-alta, în încercarea de a mai ameliora din iritație. Dacă nu se iau măsuri pentru vidarea lor, e posibil să perforeze și să favorizeze apariția infecțiilor secundare. În cazuri mai grave, pot să fistulizeze în interiorul cavitații anale, agravând diagnosticul. Glandele perforate provoacă multă durere animalului și necesită tratament antibiotic. Tratament Prinsă într-un stadiu incipient, obstrucția poate fi tratată foarte simplu la medicul veterinar. Cu sau fără anestezie, acesta va încerca să videze glandele prin apăsare ușoară. Dacă nu aveți posibilitatea să mergeți la veterinar imediat, puteți ameliora situația prin tamponarea zonei cu niște șervetele înmuiate în apă călduță sau prin băi calde. Hidratarea și încălzirea zonei pot ajuta la dislocarea blocajului. Dacă dețineți un dihor cooperant, puteți încerca acasă să presați ușor glandele în încercarea de a le goli. Prindeți pe rând câte o glandă între degetul mare și cel arătător, aplicați o presiune mică în timp ce executați o mișcare dinspre profunzime și inferior spre orificiul lor (ca și cum ați mulge). Dacă apare un lichid verzui înseamnă că ați avut succes. Totuși, recomandăm ca aceste proceduri să fie făcute de medicul veterinar, care este mai priceput și chinuie mai puțin dihorul. Dacă obstrucția glandelor perianale are loc frecvent, este mai bine ca acestea să fie extirpate. Nu este o procedură complicată și nu este dureroasă pentru dihor. Alegeți un medic veterinar familiar cu astfel de intervenții chirurgicale.