Mangalita este o rasa de porci rudimentara, larg raspandita in Transilvania si Ungaria in urma cu un secol. Astazi, «porcul cu par cret», asa cum mai este denumit, renaste din propria cenusa, fiind protagonistul unei povesti de succes din agricultura spusa pe viu de fermierii maghiari, dar si de cei transilvaneni. Mangalita nu este un porc ca oricare altul: nu poate fi crescut intensiv in ferme mari si are nevoie de mai bine de 1 an si jumatate pana cand sa poata fi sacrificat. Insa tot efortul cresterii lui este rasplatit prin carnea suculenta si gustoasa, si mai ales prin grasimea abundenta care, surprinzator, este foarte saraca in colesterol, dar bogata in acizi grasi Omega 3. Acesti acizi grasi esentiali sunt recunoscuti pentru importanta lor in sanatatea inimii, au rol in scaderea trigliceridelor si a cloesterolului «rau» si cresterea colesterolului «bun». Protejeaza celulele impotriva oxidarii, deci combat imbatranirea tisulara si alunga depresia. Acizii grasi Omega se mai gasesc in uleiul de masline, fructele uscate (nuci, alune) si in carnea de peste. Grasimea de somon este foarte bogata in Omega 3, motiv pentru care Mangalita este supranumit si «porcul cu grasime de somon». Mangalita e raspunsul la intrebarea «Carnea de porc este sanatoasa?». Istoric Se spune despre Mangalita ca este una dintre cele mai vechi rase de porci din Europa si cu siguranta este cea cu aspectul cel mai primitiv. Aceasta rasa s-a nascuta in Ungaria habsgurgica, pe la inceputul secolului al XIX-lea, prin incrucisarea porcilor locali din rasele Bakonyi si Szalontai cu mistreti. Noul porc, cu par mare, cret si aspru a cucerit pe toata lumea si a devenit preferatul nobilimii datorita carnii sale marmorate si deodebit de buna la gust. Pana la sfarsitul secolului amintit, Mangalita era cel mai crescut porc din centrul Europei, fapt ce a continuat pana la mijlocul secolului XX. Cel De-al Doilea Razboi Mondial avea sa puna capat dominatiei Mangalitei din bucatarie. Colectivizarea din Ungaria si aparitia unor noi rase de porc care cresteau mai rapid si mai facil in ferme mari (Landrace, Marele Alb) au facut ca populatia sa scada pana la nivelul critic de a fi amenintata cu disparitia, prin anii ’70. La sfarsitul anilor ’80 doar 200 de scroafe mai existau pe intinsul Ungariei, majoritatea regasindu-se in cotetele oamenilor simpli de la tara, care inca mai credeau in acest porc. La inceputul anilor ’90, in Ungaria proaspat scapat de comunism, doi oameni au inceput sa reconstruiasca gloria Mangalitei. Peter Toth, un genetician in agricultura, si Juan Olmos, reprezentantul importatorilor de carne spanioli, au infiintat compania Toth-Olmos, care avea scopul sa furnizeze carne de porc Mangalita pe piata din Peninsula Iberica. Printr-un amplu program de reproducere pus la cale de Toth si o piata de desfacere cu cerere tot mai mare, Mangalita a ajuns sa fie din ce in ce mai cunoscuta si acum in secolul XXI. Acum, peste 20.000 de exemplare exista in Ungaria. Fermierii au primit un important ajutor si din partea Guvernului, care a oferit subventii si un mediu legislativ propice dezvoltarii acestei rase. Carnea de porc Mangalita este foarte cautata in restaurantele soioase din intreaga lume, desi este cu 50% mai scumpa decat cea obisnuita de porc. Si pe buna dreptate: este mai sanatoasa, mai gustoasa, contine mai putin apa, deci nu scade atat de mult dupa pregatire termica si este mai moale, datorita grasimi care se gaseste printre fibrele musculare. Porcul de Mangalita ofera si o cantitate mare de untura, mai mult decat oricare alta rasa, care este cremoasa si puternic aromata. Specialistii culinari afirma ca Mangalita aduce mai mult a carne de mistret decat de porc de ferma. Crestere Mangalita nu poate fi crescut in sistem intensiv in ferme mari si aglomerate, cu hrana pe baza de concentrate. Pentru a te bucura de carnea pura si adevarata, acesti porci sunt crescuti in ferme familiale mici, unde porci au la dispozitie o suprafata mare de pascut si plimbat. Alimentatia este suplimentata cu ghinda, jir, dovleac, cartofi sau napi si foarte putine cereale. Din acest motiv, porcii au nevoie de o perioada mai mare de crestere, aproximativ 1,5 ani, pana cand sa poata fi sacrificati. Blana deasa si aspra ii protejeaza de intemperii. Mangalita sunt porci extrem de rezistenti la boli. Pentru a-si mentine parul si pielea sanatoase este nevoie sa fie amplasata in padocul lor si o groapa cu noroi si apa, unde animalele sa se scalde in voie, asa cum fac si mistretii in padure. Scroafele au o prolificitate mai scazuta decat cea a porcilor de casa obisnuiti si sunt mame excelente, foarte protectoare. Purceii se nasc dungati, asemeni verilor lor din salbaticie. Mangalita se gasesc intr-o varietate de culori, cele mai cunoscute fiind cea alba, roscata sau neagra cu burta alba. In ultimii ani si fermierii din Transilvania au reinceput sa creasca porci Mangalita, deocamdata in numar mic, dar cu siguranta productia va creste in viitor, datorita cererii tot mai mari de astfel de carne. Surse foto: 1, 2 Nicolae HaseganZooLand.ro