Maimuțele urlătoare reprezintă o categorie mare dintre maimuțele moderne. Denumirea acestora vine de la faptul că sunt cele mai gălăgioase dintre speciile de maimuțe. Acestea de obicei urlă la răsăritul și la apusul soarelui sau pentru a anunța un pericol. Se crede că aceste maimuțe sunt cele mai gălăgioase animale terestre. Descriere Maimuțele urlătoare au o coadă foarte lungă comparabilă cu lungimea corpului. Acestea își folosesc coada inclusiv pentru a ridica obiecte. Au capacitatea de a distinge toate culorile, exact ca și oamenii. Se crede că există o asemănare a genomului lor cu cel uman, rezultând această capacitate. Maimuțele urlătoare sunt mari și se mișcă destul de încet. Acestea nu au repeziciunea și agilitatea pe care le au majoritatea celorlaltor maimuțe. Distribuția Speciile genului Alouatta se găsesc în pădurile tropicale din America Centrală și de Sud. Aceste maimuțe trăiesc în coronamentul arborilor, unde își procură hrana și se ascund pe prădători. Comportament Maimuțele urlătoare pot striga atât de tare încât în unele cazuri strigătul lor se aude și la o distanță de 15 kilometri. Acestea se pot mișca printre crengi, folosindu-se atât de mâini cât și de picioare dând impresia că se târesc. Cozile sunt atât de puternice, încât maimuțele urlătoare pot să stea atârnate cu capul în jos folosindu-se doar de acestea. Trăiesc în grupuri de aproximativ 10 – 15 membri. Sunt foarte active din punct de vedere social și se folosesc de o varietate largă de sunete pentru a comunica. În fiecare grup există de la unu până la trei masculi, iar restul membrilor sunt femele și pui. Ierarhia este complexă și este baza păstrării ordinii în grup. Exemplarele tinere părăsesc grupul atunci când devin mature din punct vedere sexual, indiferent dacă acestea sunt masculi sau femele, comportament foarte diferit față de cel al celorlalte specii de maimuțe. Legăturile dintre membrii unui grup sunt foarte strânse și rareori exista conflicte. Dietă Cele mai importante surse de hrană pentru maimuța urlătoare sunt reprezentate de fructe, nuci, frunze și alte plante. Se întâmplă câteodată ca acestea să consume plantele ce conțin toxine, având ca rezultat îmbolnăvirea sau moartea întregului grup. Câteodată maimuțele urlătoare se hrănesc cu ouă sau chiar cu păsări de curte dacă ajung în cotețele sătenilor. Reproducera Nu există un sezon de împerechere bine definit pentru maimuțele urlătoare. În cazul în care acestea au un loc în care să poată cuibări și suficientă hrană, acestea se vor reproduce. De obicei masculul inițiază procesul de împerechere. Perioada de gestație este de aproximativ 180 de zile. Femelele gestante vor da naștere unui singur pui. Puii sunt foarte bine îngrijiți de către mamele lor și vor crește repede. La vârsta de aproximativ un an, puii vor trebui să părăsească grupul. În timpul primului an de viață, mamele vor face totul posibil ca toate nevoile puilor să fie satisfăcute. Femelele se ocupă și de educația puilor, asigurându-se ca aceștia vor avea toate îndemânările necesare atunci când vor părăsi grupul. Durata medie de viață în sălbăticie a maimuțelor urlătoare este de aproximativ 10 ani. În captivitate, maimuțele urlătoare pot trăi chiar și 20 de ani. Conservare Pierderea habitatului natural a maimuțelor urlătoarea este un factor uriaș care afectează supraviețuirea acestora. Maimuțele urlătoare sunt deseori vândute ca animale de companie, deși aceste animale nu se descurcă foarte bine în captivitate. Chiar dacă maimuțele urlătoare au o fire blândă, vor înceta să mai mănânce. Durata lor de viață este scurtată și dacă sunt izolate de ceilalți.