Blana fină și deasă i-a adus faima simpaticei chinchila, chiar dacă de multe ori acest aspect s-a întors împotriva bietului animal (vezi fermele de blană). Deși chinchila pare mereu dichisită și curată, ea năpârlește masiv, mai ales la trecerea dintre sezoane (primavara-vara, respectiv toamna-iarna). Și e de înțeles, la o blană așa deasă, părul mort este schimbat constant. De la individ la individ, năpârlirea poate fi mai accentuată sau mai lejeră. Nu vă speriați dacă dintr-o dată blana ei nu este în cea mai buna formă. Năpârlirea este un proces natural și esențial pentru sănătatea blănii și a pielii. Părul mort este eliminat și altul tânăr și viguros crește în locul lui. Părul mort apare tern și gri solid la culoare, spre deosebire de părul sănătos, pe care nuanțele alternează, vârful fiind negru. Dacă nu este îndepărtat, fie de către animal, fie de către stăpân prin periere, părul mort formează ghemotoace sau smocuri, care nu permit ventilația aerului prin blană și împiedică termoreglarea. Un alt pericol dat de acumularea de păr mort este ingerarea lui de către chinchila, care în cantitate mare poate duce la blocaj gastrointestinal. Nu e de ignorat nici aspectul deteriorat și neuniform al blănii. Chinchila are firul de păr de 200 de ori mai subțire decât al nostru, iar dintr-un singur folicul răsar 70-120 de fire, spre deosebire de om unde maxim 3 fire emerg din același por. De aceea blana lor este atât de fină și consistentă. În funcție de grosimea blănii, unele chinchile năpârlesc mai mult decât altele. Năpârlirea pornește la cap și se îndreaptă treptat spre coadă, între noua blană și cea veche formându-se o «linie de înnoire». Nu la toate exemplarele linia este bine evidențiată. Năpârlirea completă durează în jur de 2 săptămâni, iar până la următoarea rundă de năpârlit pot trece 2-3 luni. Când acest episod se petrece primavara sau toamna, părul eliminat este în cantitate mult mai mare decât de obicei. Smocuri de păr vor ieși din blana animalului și vor pluti prin cușcă. E momentul să îi dați o mână de ajutor. Toaletarea blănii se poate face cu un pieptene cu dinți metalici deşi sau cu o perie pentru iepuri sau pisici. Alegeți un pieptene alternant sau unul care să aibă două tipuri de distanțe între dinți. Cele mai multe chinchile, oricât de blânde ar fi, nu agreează periatul. Însă dupa câteva ședințe se vor obisnui, iar unele chiar adorm în timp ce sunt toaletate. Așezați animalul în poală, pe un prosop sau o perniță puse între picioare. Cu o mână țineți animalul de piept sau, cum preferă unii crescători experimentați, de baza cozii. Niciodată nu plasați degetele în fața gurii, întrucât există un mare risc să fiți ciupiți. La stres, chinchilele au mania să muște. Imediat ce rozătorul s-a liniştit, începeți să trageți pieptenul prin blană, începând de la cap și continuând spre posterior. E posibil ca pe parcurs să întâlniți ghemotoace de păr încâlcit. Nu trageți forțat pentru că doare foarte tare și animalul se sperie. În schimb, încercați să le desfaceți gentil cu pieptenul, iar dacă sunt foarte mari și încurcate, decupați-le cu foarfeca. Acordați o atenție deosebită bazei cozii, posteriorului coapselor și regiunii anale. Acestea sunt zonele unde «linia de înnoire» se oprește și e posibil ca mult păr mort să rămână ancorat și încâlcit aici. Înainte cu câteva zile de a performa toaletarea, încetați să îi mai oferiți băi de nisip. Praful respectiv poate îmbâcsi și mai mult blana insuficient aerisită din cauza părului mort. După cum stiți chinchila își menține blana curată prin băi de nisip frecvente (Mai multe detalii găsiţi în articolul Chichila şi baia de nisip). După ce toată sesiunea de periat s-a încheiat, nu uitați să îi oferiți ceva bun de mâncare, cum ar fi o migdală sau o stafidă.