Iepurele de Patagonia (Dolichotis patagonum)

Iepurii au facut, in trecut, parte din ordinul Rodentia,
alaturi de rozatoare, apropiindu-se foarte mult de acestea prin felul de viata
si prin hrana. Cercetatorii Tullberg (1899) si Gidley (1912) au fost, insa, de
parere ca cele doua subordine: Duplicidentata, al iepurilor si Simplicidentata,
al rozatoarelor, cuprind specii care se deosebesc in mod evident intre ele,
fapt ce a determinat separarea lor in ordine diferite. Astfel ca iepurii fac,
la momentul actual, parte din ordinul Lagomorpha, familia Leporidae, avand un
numar redus de specii, prezente, insa, in aproape toate continentele si in
toate climatele.

Iepurele de Patagonia, desi este foarte asemanator unui
iepure obisnuit prin infatisare si prin mod de viata, face parte din ordinul
Rodentia, familia Caviidae, subfamilia Dolichotinae, care cuprinde un singur
gen Dolichotis si numai doua specii: Dolichotis salinicola si Dolichotis
patagonum.

Mara de Patagonia (Dolichotis patagonum) este un rozator de
talie relativ mare, cunoscut si sub denumirile de: Marele Mara, Iepurele de
Patagonia, Porcusorul de Patagonia sau Cobaiul de Patagonia. Traieste in sudul
si centrul Argentinei, preferand zonele calduroase, acoperite cu verdeata. Ca
si iepurii obisnuiti, Mara de Paragonia prefera sa-si petreaca ziua intr-o
adancitura a solului, pe care si-o construiesc singuri, insa, ocazional
populeaza si vizuinile altor animale. Hrana lor este exclusiv vegetala, fiind
formata din iarba sau diferite parti ale plantelor.

Exemplarele adulte au o lungime de 69 pana la 75 cm,
greutatea lor atingand 8-16 kg. Reprezinta unul dintre putinele animale
monogame (castorul este, de asemenea, monogam). Masculul insoteste femela in
permanenta, protejand-o de ceilalti masculi rivali sau de pradatori. Pot fi
vazuti mergand in pereche, rareori calatoresc in grupuri de pana la 70 de
indivizi in cautatea hranei.

Femelele nasc cate 2 pui odata, iar in decursul unui an se
reproduc de maximum 2 ori. Micutele animale sunt crescute intr-o vizuina comuna,
denumita generic “cresa”. Intr-o astfel de “incapere” isi pot creste puii
aproximativ 15 perechi de Mara. La 24 de ore de la nastere puii sunt capabili
sa roada, insa raman in cresa timp de 4 luni, perioada in care “mamele” ii
viziteaza periodic pentru a-i hrani.

Durata aproximativa de viata a iepurilor de Patagonia este
de 5 pana la 7 ani in captivitate, putand depasi 10 ani in liberatate. In
general, sunt crescuti in gradini zoologice sau sunt preferati ca animale de
companie. Cei care au fost obisnuiti de la nastere cu prezenta omului sunt
extrem de sociabili, ceilalti evitand socializarea si devenind activi numai in
timpul noptii. Desi numarul exemplarelor a scazut in ultima vreme, iepurii de
Patagonia nu sunt inclusi inca pe lista animalelor protejate. Aceasta descrestere este cauzata de pierderea
habitatului, generata de introducerea de catre om a unor specii de iepuri
salbatici pe teritoriul care le apartinea, ceea ce a condus, printre altele, la
imputinarea resurselor Marilor Mara.