Tiroida este o glanda endocrina, in forma de fluture, localizata la nivelul gatului. Secretia deficitara a acestei glande poarta numele de hipotiroidism; o afectiune intalnita frecvent la caini si sporadic la pisici, cai si alte mamifere mari. Simptomele hipotiroidismului nu sunt specifice, astfel ca de cele mai multe ori boala poate trece neobservata de catre stapan, cel putin in prima faza. In acest articol vom vorbi despre semnele care va pot duce cu gandul la aceasta boala, precum si cauzele, investigatiile si tratamentul necesar. Acest articol nu are valoare stiintifica, mai multe informatii despre hipotiroidism veti obtine de la medicul veterinar. Tiroida si rolul ei Pe scurt, tiroida secreta un hormon numit tiroxina, care regleaza functiile majoritatii organelor si tesuturilor din organism. Secretia tiroidei este la randul ei influentata de hipofiza, prin hormonul TSH. Hipotiroidismul reprezinta scaderea producerii tiroxinei, cu efect de reducere a metabolismului celular in organele si tesuturile tinta. Hipotiroidismul este cea mai des intalnita boala endocrina in randul populatiei canine. Cauze Aparitia acestei boli are la baza o importanta componenta ereditara. Exista rase de caini unde hipotiroidismul are o prevalenta mai mare decat la altele. Acestea ar fi: Golden Retriever, Doberman Pinscher, Setter irlandez, Teckel, Greyhound, Schnauzer pitic, Boxer, Dog German, Cocker, Airedal Terrier si Caniche. Hipotiroidismul este de doua tipuri: primar si secundar. Primar, cand este determinat de modificari/ alterari ale tesutului tiroidian; si secundar, cand este vorba de o problema la nivelul caii de reglaj hipofiza- tiroida. In primul caz poate fi vorba de o inflamatie a glandei, o atrofie foliculara, deficiente de iod sau tumori. In hipotiroidismul secundar, secretia insuficienta de TSH este cauza. Aceasta la randul ei este provocata de neoplazii, inflamatii sau malformatii ale glandei hipofize. Numeroase alte boli pot avea ca si cauze secundare hipotiroidismul. Semne si simptome Boala apare in general la varsta mijlocie (4-10 ani), la rasele de caini medii si mari. Ambele sexe sunt afectate. Principalul semn al instalarii bolii este alterarea calitatii blanii. Naparlirea excesiva, mai abundenta decat era normal ridica semne ale acestei boli. Caderea parului este simetrica pe diferite portiuni ale corpului, cel mai adesea: gatul si pieptul, membrele, varful cozii, portiunea posterioara a coapselor, lateralele. Odata pierdut parul, cresterea lui se face anevoios, unele portiuni ramand complet dezgolite. Blana se subtiaza, parul devine friabil, uscat si isi pierde stralucirea. Pielea expusa este uscata, ingrosata, aspra si poata capata o pigmentatie abundenta. Pielea e mai sensibila si se irita mai usor. Cainele se va scarpina mult, isi va provoca rani, care se vor infecata rapid. Infertilitatea insoteste adesea aceasta afectiune. Gestatiile si lactatiile false sunt frecvente. Masculii arata un dezinteres marcat pentru imperechere, iar calitatea materialului seminal este diminuata. Cresterea in greutate este un alt semn principal al hipotiroidismnului. Desi multi stapani pun acest fapt pe baza apetitului crescut sau al lipsei exercitiului fizic. Unii nici macar nu observa ca animalul s-a ingrasat. Hipotiroidismul afecteaza si functiile cognitive ale cainelui, reducand capacitatea de invatare si il face mai sensibil. Letargia, somnolenta, depresia si modificarile afective sunt des observate in aceasta boala endocrina. Cainele va tolera mai greu temperaturile scazute. Mai pot aparea: anemie, ritm cardiac scazut, constipatie, blefarita, otite, ulcer cornean, megaesofag s.a. Diagnostic Presupune efectuarea mai multor teste de sange care sa detecteze cantitatea de hormoni tiroidieni din sange, precum si nivelul de TSH. Tratament Este sub forma unor pastile, care se administreaza toata viata cainelui. Tratamentul consta in substituirea hormonilor tiroidieni normali cu echivalenti sintetici. La inceput administrarea pastilelor se face de doua ori pe zi, pana cand starea pielii si a blanii se imbunatateste. Acesta poate dura pana la 6 saptamani. Primele imbunatatiri apar chiar din prima saptamana. Apoi se trece la o singura administrare pe zi. Bineinteles, in functie de preparat si producator acest program poate sa difere. Mai multe informatii despre boala si tratamentul ei veti primi de la medicul veterinar. Prognosticul este de regula bun. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro