S-a format in herghelia Imperiului Austro-Ungar, de la Mezohegyes si se numeste Ghidra dupa numele armasarului pur-sange arab din care provine. Se mai numeste si “anglo-arabul unguresc”, desi nu s-a format numai din arab si englez. Dupa originea lui, i s-ar potrivi mai degraba denumirea de jumatate sange anglo-arab.Prototipul armasarului Ghidran a fost un pur sange arab, nascut in anul 1811, in tribul Nedjd Siclavy-Ghidran. Avea talia de 1,55 m., culoarea roiba aurie si o spinare cam inseuata. Acest armasar a fost introdus in Arabia la herghelia Babolna, unde a inceput sa fie folosit ca reproducator, in anul 1817. La Mezohegyes nu au fost adusi decat urmasii sai, dintre care unul era de o frumusete remarcabila. Acesta a fost, la randul lui, denumit Ghidran si a fost imperecheat cu mai multe iepe de origine orientala, dar si cu unele de origine moldoveneasca. Ghidranul s-a dovedit a fi un armasar foarte bun si cu o mare putere ereditara.Ca si la formarea grupului Nonius, si la formarea grupului Ghidran, selectia a jucat un rol foarte important. In acest caz, insa, consangvinitatea n-a fost asa intima, caci s-au introdus armasari arabi; de exemplu in anul 1825 au fost introdusi 6 armasari arabi, in anul 1827 alti 4 din Constantinopole, in 1852 au fost cuparate 5 iepe din Siria, in 1860 baronul V.Brudermann a cumparat din Arabia 4 armasari, in jurul anului 1860 a fost introdus pur sangele englez – de atunci ghidranului i se mai spune si anglo-arab. Modul in care s-a procedat la formarea acestui grup, precum si cantitatea de sange englez infuzata au fost atat de inteligent gandite, incat a dat niste rezultate remarcabile. Caracteristicile zootehnice ale Ghidranului. Animalul are o talie variabila, de regula mare, cu o conformatie corporala eleganta, cap expresiv, arabesc, gat de o lungime mijlocie, la unii gatul este de cerb; ochi vioi, mari, frumosi si greaban ridicat ca la rasa Nonius. Spinarea, crupa sunt solide si frumoase. Culoarea roiba este singura acceptata. Spre deosebire de Nonius, tipul ghidran este mult mai elegant, mai apt pentru calarie, desi mai putin solid. Comparativ cu ghidranul din trecut cel actual are un plus de 8-10 cm. la talie. Aceasta marire se datoreaza abundentei hranei si a pasunilor mai bogate.In grupul Ghidran, ca si in grupul Nonius, s-au format mai multe familii, unele mai bune ca si conformatie, altele mai apte pentru calarie, altele pentru tractiune usoara etc. Printre cele mai importante sunt: Bibor-Ghidran, Amati-Ghidran, Algy-Ghidran, Dante-Ghidran etc.Ghidranul are un temperament energic, vioi si poate fi considerat un foarte bun cal de calarie, de vanatoare si de tractiune usoara. Este considerat, de asemenea, un foarte bun ameliorator, in acele regiuni in care predomina sangele oriental. Privit in ansamblul sau, Ghidranul lasa impresia unui cal arab, cu talia marita. Comparat cu anglo-arabul francez este mai masiv, insa nu are voiciunea acestuia. Sursa fotoCorina DovincaZooLand.ro