Veveriţele sunt animăluţe îndrăgite de toată lumea: cum să nu iubeşti o vietate cu o coadă stufoasă, de două ori mai mare decât corpul ei, şi cu ochişorii migdalati şi negri? Vă prezentăm câteva lucruri fascinante despre veveriţe. Le veţi iubi şi mai mult! Există peste 265 de specii de veveriţe în întreaga lume. Cea mai mică dintre ele este veveriţa pitică africană, care măsoară doar 10 cm lungime, în timp ce cea mai mare, veveriţa uriaşă indiană poate atinge chiar şi 91 de cm. Când o veveriţă simte că se află în pericol, în primă fază amuţeşte. Apoi, dacă se află pe pământ, va alerga până la cel mai apropiat copac, căţărându-se în el. Dacă pericolul o pândeşte când se află deja în copac, micuţa îmbrăţişează cu putere scoarţa acestuia. Veveriţele sunt foarte încrezătoare, fiind unele dintre puţinele animale sălbatice care mănâncă din mâna unui om. În regiunile mai răcoroase, cum ar fi Marea Britanie, veveriţele îşi intocmesc planuri de supravieţuire pentru anotimpurile reci. Acestea pun deoparte nuci şi seminţe, în diferite locuri, şi se întorc la ele iarna, când mâncarea se cam împuţinează. Veveriţele tind să se deplaseze pe căi nebătătorite. Astfel, în eventulitatea în care apare vreun inamic, acestea se vor furişa cu uşurinţă. Veveriţele sunt creaturi extrem de inteligente. Pentru a păcăli hoţii care vor să le fure mâncarea (alte veveriţe sau păsări), acestea sapă gropi în pământ, se prefac că aruncă seminţe acolo, după care le acoperă cu frunze şi cu pământ. Aproape o cincime dintre gropile făcute pentru iarnă ascund, de fapt, mâncare fictivă. Majoritatea veveriţelor îşi construiesc cuiburi în copaci. Acestea sunt cam de marimea unei mingi de fotbal și sunt căptușite cu iarbă, coaja, mușchi și pene pentru un plus de confort și de izolare. Veverițele comunică între ele prin diferite vocalize și mirosuri specifice. Ele îşi folosesc, de asemenea, cozile, ca un dispozitiv de semnalizare, mişcându-le brusc atunci când alertează alte veveriţe asupra unui potențial pericol. Există 44 de specii de „veveriţe zburătoare”. Acestea nu zboară propriu-zis, ci alunecă uşor folosindu-se de o membrană care se întinde de la încheietura mânuţelor până la glezne. Aceasta ajută veveriţele să alunece natural, aşa cum fac oamenii care se află într-o paraşută. Veveriţa reprezintă simbolul nativ american de pregătire, încredere şi chibzuială. Sursa: One Kind